Dinamica timpului în care trăim necesită implicarea și împlinirea ideilor în mers. Salturi cantitative și calitative. Călătorii în spații apropiate și în perspectivă.
Călătoria profesională în viața școlii de la ”Nicu Gane” am înregistrat-o cu bucurie spirituală de înaltă clasă și cu satisfacții în latura concret materială. Și cum acestea se condiționează reciproc, staționez azi pe multele împliniri de după anul 2000, când din participant activ la viața școlii, am devenit spectator obiectiv.
Se perindă în gândul călător modernizarea corpului A, continuarea lanțului cabinetelor de informatică și a altor cabinete, Sala de Sport, Cantina, Internatul, înzestrarea sălilor de clasă cu tehnologie de ultimă oră, Capela, cabinetul de limbă engleză. Perimetru al noului într-o unitate de învățământ în care participarea la programele Erasmus permite schimbul și popasul elevilor de la noi în multe din școlile europene.
O dimensiune novativă și un schimb interesant de idei și experiență.
Clase dotate cu aparatură modernă de ultimă generație. Rezultate, pe măsură. Clase modernizate de forurile competente precum Primăria sau clase modernizate prin inițiativă particulară.
Despre acestea facem astăzi vorbire după o reîntâlnire cu draga noastră școală. Cancelaria pe care am revăzut-o cu dor și în care am intrat cu emoție sau cu sfială, după spusa Sadoveanului, și în care mi-am petrecut anii de ucenicie și cei de profesorat, este impozantă și întinerită. Unde sunt sobele, dușumeaua înnegrită și scârțâietoare, lumina chioară și băncile scrijelate de război, foamete, schimbare de regim?
Unde-i crâmpeiul de senin de la Centenar? Ce schimbare a fost! Încălzire centrală, sală de marmură, modernizarea laboratoarelor, totul refăcut la interior și la exterior! Plus, revenirea la tradiție: Liceul ”Nicu Gane”!
O seamă de împliniri. O samă de cuvinte. Am adunat în trecerea timpului trăiri, documente, monografii, Scrisori către Gănești în Rememorări luminoase. Câte puțin din multul și tumultul vremurilor.
Și am rămas cu bucuria școlii pe care o respir și acum la Ora Pământului, la închinăciunea din liniștitoarea Capelă, la întâlnirile de promoție, la bucuria celebrării celor 150 de ani de existență a impozantei și renumitei școli dragi inimii noastre.
Și în acest august, o revenire în cancelaria proaspăt renovată, cu bucuria anunțării modernizării celorlalte clase cu echipament didactic corespunzător timpurilor în care trăim, și în care Primăria face înzestrările necesare tumultului epocii. Direcțiune este implicată, la fel diriginții. Perioadă activă și entuziastă. Elevii vor avea bucuria noutății și a auxiliarelor pentru viitoarele performanțe. Palpit și entuziam. Modernitatea este la ea acasă.
Trăiri și împliniri pe măsură. Lucru în echipă, de la direcțiune la ultimul elev. Cele două inimoase, entuziaste și creative profesoare și-au împlinit misiunea prin cele cinci săli de clasă SMART, un English Lab, și un laborator de Robotică. Dar nu s-au oprit doar la atât.
Poarta de intrare în sufletul școlii rămâne tot cancelaria ce ne întâmpină cu salutu-i de binețe. Și acum, câteva impresii din cancelaria purtând straie noi.
Pași în doi pentru concept: Anca Șoldănescu și Dana Anton. În spate, nevăzuți dar, paradoxal, prezenți activi – Ninel Șoldănescu și Codrin Anton. Și direcțiunea care prin Codrin Bența și-a dat consimțământul pentru împlinirea unui nou vis ambițios și creativ.
Regăsesc la masa umbrelor pe Beldiceanu și Balomir, pe V. T. Lovinescu, George Stino, V. Ciurea, A. G. Stino, N. Onofriescu, C. Ilioaia, Doina Cozma, Gh. Gafencu, B. Grigoriu precum și ”tinerii” de după anul 2000. Fiecare cu meritele lui.
Mobilier de epocă ales cu gust de designerele școlii. În dulcele stil clasic. În flamboiantul baroc. Oglinzi venețiene. Lampadare și abajururi de epocă. Eleganță și stil. Curburi din epoca Ludovicilor. Austeritate victoriană.
Un design de epocă cu scrin și variațiuni. Fără kitsch-uri. Sprințare mese rotunde pretându-se la Debate. Fotolii confortabile gândirii creative și novatoare. Piese diverse de mobilier ce se armonizează intra muros. Mixtură aranjată cu stil. ”Stilul e omul!”.
Zonă de loisir, agoră de idei, zonă dinamică cu spiritualitate matricială. Un design interior în acord cu vocația reînnoirii. O punte de comunicare între universul tradițional și piesele de patrimoniu. Secretul se păstrează în scrinul călinescian? Poate, de aceea, făuritorul de frumos, Ioanide, locuia o vreme în spațiile frumosului creat și de care nu se putea despărți.
Demersul artistic este înveșmântat în ambient coloristic. Peretele, mobilierul, fereastra marchează spațiul, redimensionându-l. Un demers artistic înveșmântat în lumină într-un palat al școlii slujit cu statornicie de profesioniști din societatea educațională. Un mediu bun conducător de frumusețe, armonie și grație.
Ferestrele se deschid luminii în tonuri calde. Fiat lux!
Energia luminoasă izvorăște din plinătatea peretelui gândit și simțit la înalte cote de Ninel. O pictură murală aducătoare de liniște și visare sau, dimpotrivă, tumult și avânt. Un fond coloristic cu imperceptibila combinație de albastru, verde smarald cu irizări de pulbere gălbui-aurie. Ploaie de stele? Tumult de visare?. ”Stelele-n cer… Ard depărtărilor” (și apropiatului!). ”Sapă, frate, sapă, sapă/ până dai de stele-n apă”! Un portal spre alt univers și în același timp, un ecran de suflet.
Căutare. Odihna neodihnei? Spațiu al cunoașterii și al armoniei lăuntrice. Cu văzut și nevăzut. Cu drumuri spre stele în cognoscibil și incognoscibil. Spațiu cathartic cu arabescuri, mandale, fractali și holograme. Cu știute și neștiute.
Peleșul nostru de suflet. Un spațiu multifuncțional în care, generoase, luând totul pe cont propriu, amfitrioanele ne invită, mulțumind sponsorilor pentru gratitudine.
Aici este ”Castelul de gheață al gândirii” și Acasă pregătind în taina anilor ce vin, bicentenarul, sub semnul luminii!
Foto: Codrin Anton
