Aflându-se aproape de granița cu Imperiul Austro-Ungar, orașul Fălticeni a trăit istoria din plin. De multe ori aud vorbindu-se despre Bucovina și iar Bucovina. Însă multe persoane greșesc, deoarece granița fiind la Cornu Luncii, noi suntem moldoveni în adevăratul sens al cuvântului, noi suntem din Regat, nu din Bucovina.

Orașul Fălticeni a avut eroii săi, ca toate localitățile țării de altfel, orașul Fălticeni și satele dimprejur și-au dat tributul de sânge cu vârf și îndesat.

Un lucru demn de luat în seamă este acela că orașul nostru nu și-a uitat eroii și de fiecare dată îi comemorează prin depuneri de coroane de flori, sau prin cântecele patriotice care brăzdează văzduhul, cu anumite ocazii.

Ceea ce vreau însă să subliniez aici este faptul că, mergând la pas prin oraș, am constatat că multe dintre străzile orașului de pe Șomuz poartă cu mândrie numele unor eroi (soldați, subofițeri și ofițeri) care s-au remarcat pe câmpul de bătălie prin curaj, bărbăție și sacrificiu suprem, atât în Războiul pentru Independență, cât și în cele două Războaie Mondiale.

Una dintre străzile cele mai cunoscute de către populația fălticeniană este Strada Maior Ioan. Puțini știu însă cine a fost acest maior Ioan și că în cinstea faptelor sale de arme în Războiul de Independență, și astăzi se află un bust al său lângă primăria orașului, monument realizat de sculptorul Francisc Tomatti în anul 1922, după un model ce-i aparținea profesoarei Maria Costescu Mihăiescu, ea însăși soră de caritate la Fălticeni în Primul Război Mondial.

Date interesante despre maiorul Ioan Neculai aflăm din ,,Cartea Fălticenilor de la A la Z”, carte purtând semnătura lui Cătălin Ciolca. Ofițerul Ioan Neculai era din Galați, dar a ajuns la Fălticeni fiindu-i încredințată conducerea Batalionului 2 din Fălticeni, Regimentul 15 Dorobanți. Maiorul Ioan Neculai a locuit la Fălticeni în una din casele care existau în zona în care astăzi se află Muzeul de Artă “Ion Irimescu”.

În vara lui 1877, batalionul condus de Ioan Neculai a plecat la luptă, fiind însoțit de către locuitorii orașului până în dealul Spătăreștilor, cu flori și cu urale. Momente emoționante și de neuitat, cum doar în filme poți vedea. Acest batalion a luptat cu vitejie la reduta Grivița 2, Ioan Neculai fiind străpuns de baionetele turcești și murind ca un adevărat erou.

Au mai murit la Grivița și alți eroi din zonă, mai precis din satele Boroaia, Oprișeni și Mălini. Vieți frânte, destine răsturnate, familii destrămate. Acestea le face războiul.

La intrarea în Fălticeni dinspre Baia, în anul 1918, imediat după război, strada s-a numit Doi Grăniceri, pentru a nu se uita faptele eroice ale soldaților români care i-au învins pe ruși în bătălia de la Spătărești. În august 1945 numele străzii a fost schimbat în General Nicolae Cambrea, acesta fiind comandantul unei divizii de voluntari constituită din prizonieri de război care au luptat în URSS, alături de trupele sovietice. După 50 de ani denumirea străzii a fost iarăși schimbată în 2 Grăniceri.

La marginea orașului, la ieșirea spre Roman, se află statuia Grănicerul de veghe, reprezentând un grănicer care se uită în zare spre direcția Spătărești, fără odihnă și fără somn.

De apreciat inițiativa oficialităților din acea vreme a războaielor de a nu-i da uitării pe cei care și-au dat cel mai de preț dar – viața – pentru pământul țării, pentru o soartă mai prielnică a  neamului românesc.

Amintim aici câteva nume de străzi ale orașului Fălticeni care și astăzi ne readuc în memorie faptele de arme și de bărbăție ale înaintașilor de pe aceste meleaguri: Strada Soldat Zamfir, Strada Caporal Manolache, Strada Caporal Movileanu, Strada Caporal Diaconiță, Strada Caporal Popescu, Strada Caporal Ciofu, Strada Sergent Rusu, Strada Sergent Sava, Strada Plutonier Iacob, Strada Plutonier Ghiniță, Strada Plutonier Iordache, Strada Sublocotenent Grigoraș, Strada Maior Ioan, Strada 2 Grăniceri. Mai există, de asemenea în Fălticeni, Strada Victoriei, Strada Unirii, Strada Eroilor.

Nu-mi rămâne decât să spun: Eroi au fost, eroi sunt încă!