Suntem pe la anii 1900 – 1910. Elementul central al orașului era Strada Mare. Aici se aflau două repere importante: instituția administrativă – Primăria și instituția divină – Biserica „Adormirii Maicii Domnului”.
Strada Mare aduna superlativele orașului. Cel mai bun restaurant din oraș și, spun unii, în câteva consemnări, cea mai bună simigerie și croitorie, tot aici le găseai.
Era locul unde funcționa și o tipografie, una din cele patru pe care le-a avut, de-a lungul timpului, Fălticeniul.
Tot aici se afla și casa prozatorului, folcloristului şi etnografului Artur Gorovei, născut la 19 februarie 1864 la Fălticeni, cel care avea să conducă revistele „Şezătoarea” (1892-1929) și „Răvaşul poporului” (1907-1909), publicație realizată împreună cu Mihail Sadoveanu.
Localnicii îi se spuneau Strada Mare pentru că era importantă și, într-adevăr, era mare.
Era cea mai lungă, spațioasă și frumoasă stradă din oraș. Trotuarele erau pavate cu piatră. Câțiva tei colorau în verde peisajul urban al vremii.
Strada mare era loc de promenadă și cale des bătătorită de trăsuri. Zgomotul roților și tropăitul cailor se auzea mai ales în zona restaurantului și a caselor unde locuiau cei mai buni meșteșugari ai târgului.
Bună parte din elita orașului, medici, ofițeri, avocați, oameni de cultură, locuia pe Strada Mare, această oglinda arhitecturală a orașului Fălticeni.
Clădiri mai mici sau mai mari, mai atrăgătoare ori mai impunătoare, conturau tendințele vremii. Erau preponderent creionate în stil evreiesc și doar câteva aveau influențe austriece sau germane.
Din Strada Mare puteai ajunge, cale de câteva minute, la Prefectură și Spital. Mai târziu, aici avea să se pună piatra de temelie pentru Muzeul Fălticenilor.
Timpul i-a șters numele, dar amintirile rămân vii. În urmă cu mai bine de 40 de ani Strada Mare și-a pierdut denumirea, veche de un secol, fiind rebotezată Strada Republicii.
A rămas până astăzi un loc de promenadă pentru toți fălticenenii, doar că acum sunt mai puține clădiri prin care mai respiră trecutul.
