Omul, inginerul și scriitorul Vasile Moroșanu, glumeț, creativ și poznaș, așa cum îl știm, s-a gândit că a venit momentul în care să-și facă singur un cadou aniversar. La cei 80 de ani pe muchie, la intrarea în octogeneriat, își dăruiește sieși și nouă, cititorilor, micronarațiunile din cartea „Pe urmele scorpionului”, Editura Lidana, 2022. În ăst an în care astăzi poate fi un mâine roditor, apariția celei de a șasea cărți de proză este dovada că a devenit stăpânul cheii căutate cândva de Dorothy.

În cursă doar cu sine, ne invită în noi stații de lectură și spații de lumină, cu o franchețe a spontaneității, ad pompem et ostentationam (fără fală și fast), cu prietenie, la ospățul cuvintelor prin ultima carte, frumoasă lectură de vacanță. Lumea egolatră nu-l sperie.

El știe a spune povești umblând pe rute comune, făcându-ne cu ochiul: descifrați-mă după tăceri! De poveste și de povestit la o întâlnire oficială, de cafenea sau chiar de salon. Invitația este făcută cu seninătate interioară, pentru că puțin este mai mult, iar viața este învățătorul care-ți dă feedback.

Iscusit truditor, face însemnări și consemnări din trecut ori din cotidian, ca un amfitrion ideal, mișcându-se dezinvolt și manifestând, cu entuziasm tineresc, deplinătatea bucuriei, ajutat fiind și de elementele grafice și de design ale pictorului Radu Bercea. Și susținute prin cuvântul înainte semnat de L. D. Clement, redactorul șef al cotidianului Crai Nou.

Într-un prezent continuu se derulează cu simplitate și naturalețe fantasme și amintiri. Curgerea și tumultul vieții, pliurile memoriei afective se scriu și se înscriu pe tabla vieții cu înzestrare scriitoricească.

Traseul emoțional nu diagnostichează, nu dă soluții sau sentințe, ci constată neutru și lucid. Pare o lipsă de nerv narativ (festina lente), dar molcomul solitar privește lumea așa cum e: ”zi-i lume și te mântuie”.

Seneca e citat în Motto: ”unii oameni întrec în perversiune… scorpionii.” La prima vedere, credeam că întregul are o turnură polițistă. ”Alte măști, aceeași piesă” de scorpioni certați cu morala bunului simț. Sau un SF cu scorpionii roșii. Nu. Doar un genom uman în stare primitivă, autorul trăind departe și de lumea roboților și a spaimelor apocaliptice.

Scorpionul gri ar fi putut deveni o proză polițistă reușită.

Autorul nu are însă răbdarea necesară și nici nu e în firea lui. La fel și Un tâlhar… frumos și Sămânță rea și Coroi, și Boală grea. Chiar și Ultimul pahar consemnează dar nu condamnă lumea perfizilor și criminalilor, scorpioni sau cameleoni.
De altfel, temperamental, Vasile Moroșanu este un contemplativ.

Consemnări banale, știri de ultimă oră, fapt divers, comunicare mediatică, de toate pentru toți. Fiecare cu părerea lui.

Ne descrețim frunțile cu hazul și hâtru limbaj din portretele caricaturale ale senatorului Bărbuță și ale deputatului Șovăilă, dosarul celui dintâi ”făcând vechime într-un sertar”, în timp ce ”a lui Șovăilă, cu autostrada americană, s-a găsit la gunoi”.

Luciditate și amar. Autorul este un scriitor din categoria moraliștilor. Între două…te plouă, Șeful rămânând ”cu banii furați și cu… amanta măritată”.

Beizadeaua conturează imposibilitatea parazitului de a se acomoda în ”colivia universitară”. Nici după șapte ani, n-a terminat facultatea. ”N-a ajuns diplomat, în schimb are vilă și o mașină de milioane”.

Vânătorul de fluturi ar putea fi titlul ce ar include componentele scorpionice.

În colecția ciudatei somități universitare Constantineanu, s-ar putea adăposti toată galeria. ”Am descoperit un nou dăunător al porumbului ‒ scorpionul”. Întocmai autorului Momentelor și schițelor, ar putea mărturisi ”Simt enorm și văd monstruos”.

Aidoma, esența cărții ar putea fi centrată pe Domnișoara Trandafira ce primește admonestări, săgeți și aluzii: ”pune mâna pe carte ca să nu ajungi o buruiană… printre trandafiri”.

Sau poate s-ar potrivi mai bine ca instanță titulară La dugheana Lilicilor, La băcănie, Pe terasă, La crama grecului, Cârcoteli cotidiene sau Ultimul pahar. Uneori, apare doar deznodământul, fără punct culminant.

Naratorul este omniprezent, cunoscător al problemelor vieții, cu o atitudine pozitivă, cu pași provocatori în orizontul de așteptare. Coridoarele epice au un aer confesiv și o fluența bazată pe fluxuri și refluxuri de memorie afectivă, cu amprente ființiale implantate în realitate.

Da, greu se mai fac oamenii oameni! Dar, se poate!

Vasile Moroșanu are potențial creator și act de proprietate asupra cuvântului scris.