Într-o lume în care standardele și așteptările sunt mereu în creștere, mulți dintre noi ne confruntăm cu un fenomen psihologic insidios cunoscut sub numele de sindromul impostorului. Această afecțiune îi face pe cei care o experimentează să se simtă ca și cum nu ar fi vrednici de succesele sau realizările lor, chiar și atunci când acestea sunt evidente pentru toți ceilalți. Sindromul impostorului este experiența psihologică în care te simți ca un fals sau un impostor, în ciuda oricărui succes autentic pe care l-ai realizat.
Poate apărea în contextul muncii, relațiilor, prieteniilor dar și în orice alt context al vieții.
Despre cum recunoști acest tipar psihologic, hipnoterapeutul Eugen Popa ne transmite să ne imaginăm că am obținut un loc într-o echipă de proiect sau am făcut un salt profesional, promovând la locul de muncă.
În loc să te simți mândru și împlinit, te cuprinde o senzație de disconfort și neliniște.
Chiar dacă ceilalți îți spun că meriți pe deplin aceste reușite, tu te simți ca și cum ai fi un impostor care a reușit să se strecoare printre ceilalți. “Am avut noroc! Nu am făcut mare lucru!” Îți sună cunoscut?
Pe scurt, acest sindrom se manifestă prin acel sentiment pe care îl ai atunci când simți că nu aparții unui loc sau unei situații, atunci când simți că parcă „nu meriți” sau că nu ți se cuvine ceva, teama de a nu fi „descoperit”, teama că ceilalți vor „afla”, „ce ești tu cu adevărat”, „adevărata” ta față”.
Sindromul impostorului este un fenomen psihologic care a fost descris pentru prima dată în anii 1970 de către psihologii Pauline Clance și Suzanne Imes, care au observat că mulți oameni de succes se simt, în secret, nesiguri în privința capacităților lor.
Studiile ulterioare au confirmat că sindromul impostorului este o problemă reală, care afectează o gamă largă de persoane, indiferent de statutul socio-economic sau realizările profesionale. Este adesea asociat cu perfecționismul și autodisciplina excesivă și poate avea un impact negativ asupra stimei de sine și bunăstării mentale.
Cum recunoști Sindromul Impostorului?
Autocritica excesivă
Persoanele care suferă de sindromul impostorului sunt adesea prea dure cu ele însele, punându-și mereu la îndoială abilitățile și realizările lor. Chiar dacă obțin rezultate bune, se vor concentra asupra defectelor și eșecurilor lor.
Perfecționismul exagerat
Cei afectați de acest sindrom se străduiesc întotdeauna să atingă standardele cele mai înalte și să nu facă niciodată greșeli.
Frica de eșec
Persoanele cu sindromul impostorului se tem constant că vor fi descoperite ca impostori și că vor eșua în cele din urmă. Această frică îi poate împiedica să-și asume noi provocări și să-și îndeplinească potențialul.
Compararea constantă
O persoană afectată de sindromul impostorului se compară mereu cu ceilalți și se simte mereu inferioară. Chiar și atunci când este apreciată sau recunoscută pentru realizările sale, va găsi întotdeauna pe cineva care pare să fie mai talentat sau mai capabil.
Disocierea succesului
Când au succes, persoanele afectate de sindromul impostorului îl atribuie adesea norocului sau circumstanțelor externe, refuzând să recunoască propriile lor eforturi și talente.
Teamă de a se promova
Ezită să-și promoveze propriile realizări sau să se afirme în fața altora, de teama că vor fi percepuți ca fiind aroganți sau că vor fi dezvăluiți ca impostori.
Stres și anxietate
Sindromul impostorului poate duce la niveluri ridicate de stres și anxietate, pe măsură ce persoanele se luptă să facă față presiunii de a se menține la nivelul așteptărilor lor exagerate.
Sindromul impostorului nu are o încadrare clinică, ci este un tipar psihologic, care însă poate avea un impact semnificativ asupra stimei de sine și bunăstării mentale. Este important să recunoaștem și să conștientizăm aceste simptome pentru a putea să ne gestionăm mai bine sentimentele și să ne depășim fricile și îndoielile.
Eugen Popa explică faptul că prin acceptarea și îmbrățișarea propriei noastre valori și realizări, putem învinge sindromul impostorului și să ne trăim viața cu încredere și autenticitate.
Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuți și bine pregătiți formatori din România. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale, fiind astăzi un formator holistic în toată puterea cuvântului.
Studiile sale l-au purtat pe trei continente, iar până în prezent a susținut conferințe, formări și ateliere de lucru în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania., la care au participat mii de oameni.
Foto: Rawpixel / Freepik
