Schimbare în ultima duminică a lunii martie. România va trece la ora de vară, iar ceasurile se dau cu oră înainte. Anul acesta, în noaptea de 30 spre 31 martie, ora 03.00 va deveni ora 04:00.
Prin urmare, ziua de duminică va avea 23 de ore, în loc de 24.
În altă ordine de idei, 31 martie, va fi cea mai scurtă zi din acest an.
Asta înseamnă că vom „dormi mai puțin”.
În perioada orei de vară, diferenţa dintre ora oficială a României şi Timpul Universal (GMT) va fi de trei ore.
Trecerea la ora de vară se face la șapte zile după echinocțiul de primăvară, marcat la 20 martie 2024, când ziua a fost egală cu noaptea.
Din acest moment, ziua începe „să crească” și noaptea să scadă până la solstițiul de vară din 21 iunie 2024.
Istoricul orei de vară în România
România a aderat la ora de vară pentru prima dată în anul 1932.
Din 1933 și până în 1940, timp de șapte ani, când s-a renunțat la acest obicei, ora de vară era introdusă în prima duminică din luna aprilie până în prima duminică din luna octombrie.
Între anii 1941 și 1978 practica schimbării orei a fost suspendată.
Reintroducerea orei de vară s-a produs în 1979, după ce România a semnat Convenţia fusurilor orare.
Până în 1996 (cu mici excepții) ora de vară se introducea la sfârșitul lui martie până la sfârșitul lui septembrie.
România întra în 1997 în rândul celorlalte țări europene, care aderau la ora de vară. în ultima duminică din luna martie.
Germanii au introdus ora de vară
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie). Au urmat britanicii care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie).
Ideea a fost adoptată gradual de alte țări precum Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia și Turcia.
Statele Unite au introdus în martie 1918 ora de vară, folosită doar până în 1919. Din cauza opoziției fermierilor s-a renunțat la ora de vară.
La nivel mondial sunt 70 de țări care mențin în vigoare ora de vară.
Două țări importante, Japonia și China, țările de la Ecuator și majoritatea celor din emisfera sudică nu folosesc ora de vară.
Printre ţările care au reintrodus ora de vară se află Haiti, Chile și Iordania.
În rândul ţărilor care au renunţat la ora de vară sunt: Armenia, Libia, Rusia, Egipt, Uruguay, Azerbaidjan și Namibia.
Cum s-a „născut” ora de vară
Ideea orei de vară a fost sugerată pentru prima oară în anul 1784 de omul de știință, scriitorul și afaceristul american Benjamin Franklin. Acesta a scris un eseu numit „An Economical Project” în care a emis câteva idei pentru economisirea uleiului folosit la lămpile de iluminat.
Această metodă, descrisă într-o satiră, ar fi reușit o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineață a soarelui.
Una din metode era introducerea unei perioade de timp în timpul verii.
Pe când se află la Paris, la vârsta de 78 de ani, omul de știință american s-a ocupat de modul în care lămpile cu ulei produceau lumina și cât de eficiente erau acestea. Într-o dimineață de vară, Benjamin Franklin s-a trezit la ora 6:00 surprins de cât de multă lumină îi întră în cameră. La început a crezut că sunt lămpile cu ulei de pe străzile Parisului, însă și-a dat seama că soarele tocmai răsărea.
Cu toate acestea, ideea folosirii orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomologul care susținea, în anul 1895, că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele.
Mult mai târziu, ideea americanului Benjamin Franklin a fost preluată de către William Willett, un constructor britanic. Și acesta a fost uimit când a observat într-o dimineață de vară, în jurul orei 6, chiar dacă afară era lumină, toate obloanele caselor erau închise.
El a propus într-un pamflet din 1907 să fie adăugate 20 de minute în fiecare duminică din aprilie, și să se scadă aceste minute în duminicile lunii septembrie. În anul 1908 s-a încercat introducerea acestei reguli, în Marea Britanie, dar a fost întâmpinată negativ.
Americanii au fost mult mai receptivi, iar pe 31 martie 1918 au introdus ora de vară. Câțiva ani mai târziu SUA renunță la idee, însă revine asupra deciziei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între februarie 1942 şi septembrie 1945.
Legislativul american impune din aprilie 1966 respectarea orei de vară la nivel naţional (“Daylight saving time” – DST), din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie.
Preşedintele Ronald Reagan semnează în 1986 un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea orei de vară. Americanii păstrează și astăzi ora de vară, stabilită pe o perioadă de şapte luni, între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă.
