Printre personalitățile de mare prestigiu de origine fălticeneană, figurează la loc de mare cinste și numele academicianului Mihai Băcescu, fondatorul Muzeului Apelor, în anul 1982. Zoolog, oceanolog și cercetător cu deplină autoritate în țară și în lume, a avut o activitate publicistică bogată. Au fost tipărite peste 480 de lucrări științifice, cărți, articole de muzeologie și de largă răspândire a științei, începând din anul 1930, în Revista științifică „Vasile Adamachi” și în 1931, în Revista critică”.
Prima sa dragoste fiind botanica, a publicat lucrarea „Nume de plante”.
Cele mai multe dintre lucrările sale științifice tratează fauna acvatică și terestră, herpetologia fiind și ea printre primele sale pasiuni; lucrarea de diplomă la absolvirea facultății, despre herpetofauna României, apoi lucrările: „Lupta Buraticului contra uscăciunii”, „Năpârca, o varietate mai rar întâlnită” și multe altele.
Mihai Băcescu a abordat ichtiologia din punct de vedere sistematic, dar și ecologic și zoogeografic.
Păsările și mamiferele n-au scăpat nici ele atenției zoologului Mihai Băcescu. „Nomenclatorul păsărilor din România”, „Războiul actual și pericolul unor rozătoare”, sunt dovada interesului său pentru întreaga zoologie.
Era de așteptat ca în opera academicianului Mihai Băcescu să predomine lucrările științifice din hidrobiologie, oceanologie – școală creată în România chiar de el.
Este relevant de menționat că 350 de taxoni noi pentru știință au fost descriși și poartă numele de Mihai Băcescu.
Autoritatea științifică în lume a academicianului Mihai Băcescu, dar și stima de care s-a bucurat în comunitatea științifică internațională, sunt probate, între altele, prin dedicarea de către alți specialiști a șase genuri și 60 de specii din cele mai diferite grupe de nevertebrate.
Prin eforturile lui Mihai Băcescu de a se tipări „Bibliografia Mării Negre” (1965), cu 122 de pagini în care sunt notate 980 de titluri de lucrări ale specialiștilor români, a crescut prestigiul pe plan mondial al cercetărilor românești de oceanologie.
Studiile de ecologie au fost abordate mai ales după 1940. Singur sau în colaborare, a scris despre ecologia crustaceelor pericaride, animale mâncătoare de foraminifere, influența lucrărilor hidrotehnice asupra viețuitoarelor de pe litoralul Mării Negre. Cu asemenea lucrări, academicianul Mihai Băcescu a pus bazele celor cinci volume de „Ecologie marină”.
Legăturile sale din copilărie cu sătenii, cu pădurea și apa, dar mai ales cu prestigioși cunăscători ai culturii populare, i-au îndreptat atenția spre etnozoologie.
Înțelegând această datorie sacră față de neam, academicianul Mihai Băcescu a publicat 19 lucrări cu conținut folcloric. Dintre ele amintim doar trei titluri: „Peștii așa cum îi vede țăranul pescar român”, 1947, lucrare distinsă cu premiul „Adamachi” al Academiei Române; „Păsările în nomenclatura și viața poporului român”, 1961; „Contribuții la cunoașterea folclorului zoologic românesc”, 1997.
În afară de valoarea lingvistică a lucrărilor de etnozoologie, plecând de la nume populare, autorul a îmbogățit inventarul faunistic al țării sau al altor provincii și a contribuit la corectarea erorilor de termeni științifici din unele dicționare.
Numeroasele sale articole despre muzeu și despre doctorul Grigore Antipa, publicate în reviste și ziare sau transmise în interviurile la radio și televiziune, cărțile cu experiență științifică adresate tuturor categoriilor de cititori, de exemplu: „Chemarea apelor”, 1972; „Acolo unde Sahara dispare în ocean”, 1973; „Uzina aqua”, 1977, tradusă și reeditată în mai multe limbi străine, apoi articolele publicate in revistele „Natura”, „Știință și cultură”, „Știință și tehnică”,
Revista științifică „Vasile Adamachi”, buletinele Institutului de Cercetări Piscicole și ale Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, toate sunt dovezi ale talentului său de dascăl și cercetător, de foarte bun povestitor și cunoscător al subiectelor respective.
Nu întâmplător a fost ales membru al comitetelor de redacție la mai multe reviste: „Vie et Milieu”, „Acta Oceanologică”, „Revue Roumaine de Biologie”, „Revista muzeelor” și altele.
Academicianul a avut bucuria, cu numai două luni de zile înainte de trecerea în neființă, să vadă tipărite cele 40 de pagini ale capitolului cu Ordinul Cumacceae din „Traite de Zoologie” (1999).
Ultima carte trimisă de academician la Editura Academiei, în 1999, cu titlul „Cu nava Thalassa în nord – vestul Oceanului Indian”, a apărut postum, în anul 2000. Cartea este un mănunchi de fapte neprevăzute, pe mare și pe uscat, cu trimitere la un șir de date istorice, culturale, etnografice, geologice, arheologice și chiar politice din zonele vizitate, descrieri de faimoase locuri, în spațiul cărora s-au făcut dragaje și cercetări hidrobiologice, descoperind 15 specii și genuri noi de crustacee.
Material realizat de muzeograful Maria Crăciun, Șef de secție Muzeul Apelor „Mihai Băcescu
