Și-a încetat drumurile vieții profesorul, părintele, soțul, colegul și mentorul a multe generații.
În calea spre eternitate, călătorește singur cu sufletu-i generos și candid. Profesorul duce cu sine o bogată zestre spirituală. Vămile văzduhului vor fi trecute cu siguranță de acest slujitor al școlii românești.
Când durerea i se mai atenua, și-a făcut bilanțul, spunându-și arghezian: De ce-aș fi trist când toamna târzie mi-i frumoasă…
Generațiile de elevi și-l amintesc cu recunoștință, colegii de profesorat la ”Nicu Gane” îl păstrează pe ecranul minții lor, cei din familie pun lumină dureroasă în adânc de suflet.
Colegii de catedră alături de care a lucrat în perioada gănistă își exprimă regretul, subsemnând: Ana Dascălu, Doina Cozma, Magda Vultur, familia Sturzu, familia Artenie, Mihaela Dascălu, Niculina Vlaicu, Axinia Niță, Argentina Coman, Aglăița Lungu, Viorica Ostafie, Costică Popa, Ioan Bența, Ion Diaconescu, Costel Văleanu, îndurerata Marlena Dăscălescu-Diaconița și Mioara Gafencu.
Cald omagiu, ne permitem să adăugăm în aceste momente tragice pentru umanitate, și de la actualul colectiv didactic al Colegiului ”Nicu Gane” ce-i păstrează o frumoasă amintire.
Drum spre lumină!
