Întru cinstirea Sfântului Apostol Andrei, cel ce a creștinat această parte a lumii poposind pe teritoriul Dobrogiei de azi, harnicul și iubitorul de Hristos, preotul Gheorghe Lungu, a cutezat și a izbutit, prin rugă și faptă, să aducă prinosul de cinstire Apostolului prin cutezanța, bine primită de Domnul, de a ridica sfânt locaș în apropierea iazurilor din partea de jos a orașului.

Loc binecuvântat, donație a unei familii credincioase.

Sfinția Sa mi-a fost vecin și prieten în copilărie. Îl admiram ca pe un băiat mai mare, sfătuitor și înțelept. Ascultam în familie lauda și aprecierea pentru prietenul meu și aplecarea sa spre învățătură. De-aș fi fost Ion Creangă, aș fi putut spune că toți credeam c-o să ajungă un al doilea Cucuzel!

Și a ajuns prin cântarea de cinstire a Domnului, ctitor de biserică. A îmbinat formația mirean- inginerească și cea preoțească, definindu-se prin credință și acțiune. Revăd secvențe de altădată.

Iată-l cu cei dragi în vecinătatea casei noastre; iată-l absolvent de liceu; iată-l soldat; iată-l student la București și, concomitent, student în teologie la Iași. Inginer și preot.

Prieten și admirator, i-am urmărit pregătirea temeinică pentru examene (mi-a rămas în minte examenul la muzică psaltică), începuturile preoției la Cornu Luncii, când devenise familist și tată (preotul Alexandru, primul născut, slujește azi alături de tatăl său).

L-am însoțit la hirotonire în catedrala Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, când încă eram student.

Mi-a mărturisit că visul său este să construiască o biserică. Credeam că este un idealist. Nu mare mi-a fost mirarea când l-am reîntâlnit la primărie, pentru autorizațiile necesare visului și demersului său. Vis pentru care a bătut la multe uși să primească încuviințarea forurilor superioare bisericești, apoi a celor legislative și administrative.

Era într-un clocot: energic, activ, întreprinzător. Avea zidul de zidit/ visul de-mplinit. Ca întotdeauna − sistematic, rațional, calculat, practic. La Iași, fusese veșnic cu carte în mână, gata de examinare la disciplinele teologice. La Cornu Luncii, vrednic slujitor al lui Hristos. La Fălticeni, în 1998, când am terminat eu studenția, în august, punea piatra de temelie a bisericii. Trecuse de perioada birocratică a aprobărilor. L-am admirat ca ostaș al lui Hristos care s-a angajat la muncă serioasă, fără odihnă.

În 1999 a fost sfințită Sfânta Sfintelor, Sfânta Masă, Sfântul jertfelnic, de către PS Gherasim Putneanul. Iată, 20 de ani de slujire. O ardere a etapelor, cu o combustie interioară puternică. Cu aceeași temeinicire a lucrului bine făcut, care trebuie dus până la capăt. Ca atunci când, școlar fiind, nu ieșea la joacă, până nu termina de făcut temele.

Or, acum avea o temă mare și grea, dar dorită și în curs de realizare, și trebuia s-o ducă la capăt cu tenacitate și încăpățânare. Și s-a ridicat, cu binecuvântare arhierească, construcția de lemn în formă de navă, unde s-a adus zilnic laudă lui Hristos. Construcția s-a terminat în 2001. S-au adăugat clopotele, apoi pictura realizată în anii 2000-2002 în stil bizantin de Viorel Gherasim și Mircea Dascălu. Sfințirea s-a săvârșit în  2002, în timpul arhipăstoririi ÎPS Pimen Suceveanul, de către un sobor de preoți.

Părintele, paroh și constructor, a ridicat în 2004 Căminul, după doi ani Cantina, apoi, în curs de definitivare, Complexul social ”Sfânta Xenia”, cu spații de îngrijire și adăpost pentru oamenii străzii, pentru pelerini, pentru cabinete medicale. Biserica este protectoarea Așezământului social-filantropic, organizat pentru îngrijirea bătrânilor, cărora li se dă asistență socială și religioasă.

Neobositul paroh este, cu ajutorul lui Dumnezeu, în competiție cu timpul. Așezământul asigură liniște sufletească și îngrijire la aproximativ 30 de persoane.

20 de ani de vrednică slujire lui Dumnezeu pentru oameni care și-au găsit aici a doua casă. Fiecare cu problemele lui. Domnul le știe. Și le știe și Părintele Gheorghe. La fel de activ, rezolvă aspectele administrative cu instituțiile – cu pompierii, cu sanepidul, cu iluminatul, cu încălzirea, cu apa, canalizarea, gunoiul. Apoi reparațiile acoperișului, compartimentarea camerelor, asfaltarea unor porțiuni. Sunt atâtea și atâtea de făcut și de rezolvat. Slujbele rămân pe primul plan. Unde este loc curat și binecuvântat, nu vin forțe ale întunericului. Rămân iarba și florile, luciul apelor din apropiere și mulțimea de credincioși, care vin la sunetul clopotului și la chemarea preoților. Sfânta spovedanie și împărtașanie, Sfântul Maslu, vecerniile, slujbele și acatistele săptămânii, postul, liturghia, rânduiala creștină și ritualul religios. Apoi, cei 25 ani de slujire bisericească și cei 21 ani cu slujbă arhierească!

Smerit, părintele Gheorghe nu-și laudă faptele. Ele vorbesc de la sine. Comunitatea de credincioși îi urmează sfaturile. Nu se smintește. Rugăciune înseamnă purificare iar spovedania ține calea cea dreaptă. Păstor și păstoriți se adună în zilele postului pentru a ospăta împreună ca-n epocile de demult. Comuniune și cuminicare. Sfaturi înțelepte. Educația, în multiplele ei fațete, se face și în biserică.

Evanghelia este plină de pilde și de parabole. De cuvânt de învățătură. Minte deschisă, preotul se pregătește pentru trecerea vămilor văzduhului și pe tărâm laic. În prezent studiază pentru grade și doctoratul la Cluj. Patima învățăturii nu l-a părăsit nici după 25 de ani de preoție.

Model îi este Sfântul Apostol Andrei. Cuvântul lui Dumnezeu se aude zilnic în Așezământul de asistență socială ”Sfântul Andrei”. Și glasul părintelui Gheorghe. Și cel al părintelui Alexandru.

Mulți ani de păstorire întru Domnul!