Mediul clerical este în doliu. Ionel Marian, unul dintre cei mai iubiți preoți din Protopopiatul Fălticeni, s-a stins din viață. Avea 69 de ani. Inima lui a încetat să mai bată în această după-amiază de 20 ianuarie.
Vestea i-a întristrat pe preoții și enoriașii Bisericii Sfântul Ilie, aici unde a slujit cu devotament și dragoste pentru Ortodoxie.
Părintele Ionel Marian era pensionar de câțiva ani, însă n-a mai apucat să se bucure de traiul liniștit al bătrâneții.
Cu toții, familia, preoții și credincioșii care l-au cunoscut au sperat că va reveni acasă, pentru a se bucura în continuare de viața pe care mărturisea mereu că merită trăită cu bucurie intensă. Dumnezeu, însă, avea un alt plan.
În ajunul Anului Nou starea lui de sănătate s-a înrăutățit, în urma unui AVC, părintele Ionel fiind transportat de urgență la spital. 21 de zile va rămâne sub supraveghere medicală.
Nu doar doctorii au vegheat permanent, ci și cei dragi care i-au fost aproape prin rugăciune neîncetată.
Fără să știe că el trăia ultimele clipe din viață, un sobor de 18 preoți s-au adunat astăzi la Biserica „Sfântul Ilie din Fălticeni”, pentru taina Sfântului Maslu, dedicată preotului Marian. În timpul slujbei, preoții au aflat că părintele tocmai pășise în eternitate.
S-a stins din viață în rugăciunile și lacrimile preoților care l-au iubit ca pe un frate. Părintele Ionel Marian a murit pe patul de spital.
Un om al binelui și păcii
Apreciat pentru bunătatea sufletului și sfaturile înțelepte pe care le oferea cu blândețe, preotul Ionel Marian s-a remarcat ca un duhovnic și cleric de înaltă conduită spirituală.
Om al păcii și al binelui, el s-a dedicat întru totul misiunii pe care orice preot: de a uni cerul cu pământul și pe om cu Dumnezeu.
Fire optimistă și solară, fostul paroh al Bisericii Sfântul Ilie împlinea cuvântul Evangheliei, prin fapte și credință.
Născut într-o zi sfântă
Ionel Marian s-a născut pe 17 aprilie 1955 (în noaptea în care, în acel an, era Învierea).
Originar în comuna Rădășeni, el face parte din pleiada preoților de marcă ai acestei localități binecuvântată cu locuri frumoase și numeroși oameni de seamă.
De-a lungul timpul, misiunea slujirii i-a revenit în câteva parohii sătești.
Însă cei mai mulți și mai frumoși ani i-a petrecut în parohia Sfântul Ilie din Fălticeni.
Familiei îndoliate îi sunt transmise condoleanțe din partea preoților, enoriașilor și prietenilor care au primit necontenit dragostea, sfatul, zâmbetul și rugăciunile părintelui Ionel.
40 de ani de neîncetată slujire
Între 1962 și 1970 urmează cursurile școlii generale în satul natal.
De mic copil, părinții și bunicul Constantin Nicolae au sădit în inima sa dragostea pentru Biserică și credință, prin desele pelerinaje la mănăstirile Sihăstria, Sihla și Slatina, unde părinții Paisie, Cleopa și Haralambie Câmpanu l-au convins că preoții (preoția) sunt din altă lume.
Biserica cu hramul „Sfinții Petru și Pavel”, din satul natal, Rădășeni, a fost, pentru el, adevăratul laborator de formare duhovnicească. Evoca adeseori, cu multă bucurie, figura părintelui paroh Modest Antonovici, basarabean de origine, succesor al părintelui Haralambie Teodoriu. Era modest, popular, avea un respect deosebit pentru fiecare credincios, atrăgea lumea la biserică prin felul lui de a fi.
Acesta rămâne o figură proeminentă printre mentorii părintelui Ionel.
Urmează cursurile Seminarului Teologic de la Neamț, în perioada 1970-1975, timp în care a avut ca model și pedagog, profesor și părinte pe Arhimandritul Ioan Ivan. În anul 1975 susține examen și este admis la Institutul teologic de grad universitar București (secția Pastorală). Între 1975 și 1976 desfășoară stagiul militar.
Între anii 1976 și 1980 a urmat cursurile facultății la zi, susținând teza de licență cu tema: „Sinergie și transfigurare în teologia ortodoxă”.
În anul 1978 se căsătorește cu tânăra Magda din ținutul Bacăului. În anul 1979, Dumnezeu binecuvântează familia părintelui cu primul copil, Teodor – Constantin.
În 1980, pe 1 decembrie este numit preot la parohia Sasca, cu cele 5 sate și 3 biserici.
La 12 decembrie 1980 a fost hirotonit diacon la Iași, de Înalt Prea Sfințitul Teoctist, Mitropolitul Moldovei de atunci, iar la 21 decembrie a fost hirotonit preot la Roman de Înalt Prea Sfințitul Eftimie.
Între 1 decembrie 1980 și 1 aprilie 1992, și-a desfășurat activitatea preoțească, misionară, administrativă, gospodărească și, mai ales, filantropică în cele 5 sate și la „Spitalul de bolnavi cronici”, din Sasca Mică. Nu a fost zi în care, pe lângă supărări și mâhniri, să nu trăiască și bucurii care i-au sporit dragostea de a sluji lui Dumnezeu și oamenilor.
În 1986 a trăit întâi bucuria nașterea fetiței Cristina pe 8 februarie, iar apoi, după 6 luni, pe 27 iulie, și durerea când ea plecat, dureros de repede, în lumea veșniciei. În anul 1988, Bunul Dumnezeu a mângâiat din nou familia părintelui și a binecuvântat-o cu bucuria nașterii mezinei Monica – Elena.
Va sluji în aceeași biserică alături de fiul său
Pe 1 aprilie 1992 este transferat la parohia „Sfântul Ilie” din Fălticeni, unde a avut bucuria de a sluji împreună cu vrednicul preot Iordăchescu Ioan, până în 2008, când acesta a ieșit la pensie, la vârsta de 88 ani.
În anul 2003, fiul părintelui Ionel, Teodor – Constantin, licențiat în teologie și proaspăt căsătorit, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Pimen, a fost hirotonit preot (27 octombrie), devenind slujitor la parohia „Sfântul Ilie”.
Aici au slujit împreună până în anul 2011, când Domnul l-a chemat pe părintele Teodor la Sine, pe data de 10 noiembrie. O despărțire dureroasă care a lăsat inima părintelui tată răvășită de durere, dar mângâiată de prezența nepotului Teodor Ioan care, atunci, avea 4 ani.
Cuvinte și momente de lumină
Începând din anul 2012, părintele Ionel colaborează cu preotul co-slujitor Tudorel Neculau, până la pensionare, în 2020.
În cei aproape 30 de ani de slujire la parohia „Sfântul Ilie”, a trecut prin multe încercări dar a împărtășit multe bucurii.
De neuitat rămâne momentul din anul 2005, când au fost aduse și lăsate în dar părticele din moaștele celor mai vechi sfinți martiri de pe teritoriul țării noastre, Sfinții Epictet și Astion, de către Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului.
În anul 2016, familia părintelui a trăit momentul binecuvântat al căsătoriei fiicei Monica – Elena cu tânărul Dragoș – Emil, iar în 2017 părintele primește bucuria nașterii nepoatei Anastasia – Cristina.
În cei peste 40 de ani de slujire preoțească, așa cum au fost, încercările vieții, durerile din familia mică sau din familia mare a Bisericii își pun amprenta peste un slujitor al Domnului. După o suferință pe care a îndurat-o cu demnitate, părintele Ionel părăsește lumea aceasta „cu fruntea sus”.
Printre mesajele memorabile ale părintelui Ionel Marian, care au rămas peste timp, pe care-l spunea deseori, era și acesta: „nu este important când mori, ci este important cum trăiești ca să nu mori de tot sau în zadar”.
