S-a născut la Fălticeni, pe 5 noiembrie 1872, fiind al patrulea copil al familiei Iorgu şi Elena Hârlescu. După absolvirea claselor primare şi gimnaziale în urbea natală, pasiunea pentru pictură îi îndrumă paşii spre Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi, unde va urma “clasul pregătitoriu” cu Emanoil Bardasare. În 1897 îl aflăm profesor de desen şi caligrafie la Gimnaziul Clasic din Constanţa.
Aici îl va cunoaşte pe Marius Bunescu, pictorul de mai târziu, de care îl va lega o strânsă prietenie.
Va călători, pentru studii, în Germania, unde va frecventa cursurile Academiei Bavareze de Arte Frumoase din München.
Atmosfera artistică de aici va avea o importanţă deosebită în evoluţia sa artistică. Influenţa mediului o vom regăsi în specificul nemţesc din comportare şi îmbrăcăminte dar şi în stilul său corect, sincer, tehnic şi profesional. De asta, în cercurile de prieteni era numit “Bavarezul”.
Membru al “Tinerimii Artistice”, va participa la expoziţiile societăţii dar şi la Saloanele Oficiale. În 1918, este mobilizat şi expune, la Iaşi, în cadrul Expoziţiei Artiştilor Mobilizaţi. Pictura sa, reprezentată de portrete, scene de interior, peisaje, “capete de expresie”, crochiuri este o pendulare între academism şi realism.
”Îşi alege modelele din lumea oamenilor aflaţi la periferia societăţii, atras de drama vieţii lor. Culoarea-efect îl ajută în creionarea psihologiei și stării emoţionale a personajelor şi tot ea este cea care crează atmosfera (uneori de un surd dramatism), contribuind la creşterea stării tensionale (“Doi prieteni”, “Jucătorul de maimuţă”, “Cântăreţii ambulanţi”, “Jucătorii de şah”, “Doamna în fotoliu”, ş.a.)…Chiar şi atunci când recurge la desen, reuşeşte să creioneze, prin linii de o mare sensibilitate, trase cu nerv, sentimentele cele mai profunde ale personajului…Dominanta operei o constituie construcţia sobră, fără deformări.”
Aprecierile aparţin renumiţilor critici Dan Grigorescu şi Petru Comarnescu. Ultimul chiar îl consideră pe Dimitrie Hârlescu ca fiind unul din fondatorii expresionismului modern, poate cel mai important alături de Van Gogh.
Pedagog înzestrat, nu va renunţa la catedră. De la Constanţa se va transfera la Gimnaziul “Dimitrie Sturdza” din Tecuci, apoi la Giurgiu, Bârlad şi din nou la Tecuci, unde se va şi căsători, în 1906, cu pictorița Elena Mitrea.
În “Cartea Fălticenilor de la A la Z”, autorul Cătălin Ciolca ne spune despre sfârşitul dramatic al artistului, care, se pare, s-ar fi sinucis, după ce îşi pierduse complet vederea. Se întâmpla pe 23 noiembrie 1923.
În Fălticeni, o stradă îi poartă numele, ca omagiu adus talentului şi personalităţii sale de excepţie.
