Drumul spre Ierusalimul ceresc începe din inima omului. Iar „acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”, spune Mântuitorul Hristos, într-una din nenumăratele pilde care definesc conduita morală. Un imbold, un gând tainic al inimii a fost suficient pentru ca tânărul Vasile Hrestic să îmbrățișeze preoția.
Alege această cale într-o perioadă când Omul Nou, creația secularismului, era în antiteză cu Omul lui Dumnezeu, descris și propovăduit de Sfânta Scriptură.
Urmează Școala de Teologie de la Sibiu, instituție cu reputație, unde va descoperi puterea cuvintelor Sfintelor Scripturi, faptele și epistolele Apostolilor, învățăturile teologilor și asceților, dăruirea ierarhilor și puterea lăuntrică a mucenicilor.
Încheie studiile în anul 1971 și își îndreaptă pașii spre Iași, capitala Moldovei, locul unde, pentru câțiva ani, va fi ghid și muzeograf la Centrul eparhial şi la Mănăstirea Cetăţuia.
Ecce Homo
Rânduit la o chemare înaltă, patru ani mai târziu, Vasile Hrestic își începe activitatea pastorală și duhovnicească într-o altă capitală a Moldovei.
Tânăr, energic, gata să împărtășească lumina din mesajul mesianic, pășește în biserica voievodală din Baia.
Ctitoria lui Petru Rareș, una dintre puținele biserici parohiale înveșmântate cu picură murală exterioară, îi este hărăzită preotului Vasile Hrestic ce succede unei pleiade de preoți apreciați și iubiți din această așezare cu rezonanță istorică aparte.
Cuvintele de învățătură le va împleti cu truda, rugăciunea, postul și iubirea față de aproapele.
Preotul Vasile Hrestic întruchipează, după cum Apostolii îi îndeamnă, în epistole, pe urmașilor lor, chipul blândeții și sfințeniei „următori ai lui Dumnezeu fiind, ca nişte fii iubiţi.”
Prima slujbă, prima predică, prima binecuvântare și emoție se înfiripă la sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie 1975, zi de căpătâi pentru tânărul slujitor.
Este mereu în mijlocul oamenilor revărsând din bunătatea sufletului și din predaniile Sfinților Părinți, într-o perioadă dificilă pentru mărturisirea și păstrarea credinței. Faptele, dar mai ales cuvintele dătătoare de speranță au ținut candela aprinsă în sufletului fiecăruia.
Așa și-a croit drum părintele Vasile Hrestic, în vremuri de restriște, spre inima creștinului simplu.
Misiunea duhovnicească este de marcată bucurii, împliniri, ascensiuni, frământări și așteptări. Acestea două din urmă s-au manifestat și bijuteria arhitectonică ce i-a fost încredințată tânărului preot, una dintre puține biserici parohiale din țară înveșmântate cu pictură murală exterioară.
Nihil Sine Deo
Aceste cuvinte, Nihil Sine Deo, Nimic Fără Dumnezeu, sunt inscripționate deasupra intrării în casa parohială și, cu siguranță, pe frontispiciul fiecărei acțiuni pornite de preotul Vasile Hrestic.
Cea mai grea dintre toate, după zidirea de suflet, a fost restaurarea lăcașului de cult.
Astfel s-a împlinit una dintre dorințele preotului Vasile Hrestic, prin demersuri inițiate la Mitropolia Moldovei și Bucovinei.
Pe fondul deteriorării grave a structurii de rezistență a edificiului monument istoric, prin infiltrarea apei în ziduri, au fost necesare lucrări de amploare, complexe, ce au durat aproape două decenii. Așteptarea, însă, a meritat.
Cu multă trudă lăcașul a fost salvat.
Altă misie este adăugată în acest timp, aceea de a construi un paraclis, pentru asigurarea serviciilor religioase pentru comunitate, înfăptuit la jumătatea anilor 2000.
Vrednic este
47 de ani a slujit părintele Vasile Hrestic la biserica voievodală din Baia. Aici a fost hirotonit și i-a fost încredințat lăcașul cu valoare istorică, de care oamenii locului sunt profund atașați.
Tânărul preot de atunci a urcat pas cu pas pe scara nevăzută a împlinirilor personale, iar câțiva ani mai târziu este ridicat la treapta de protoiereu.
Devine protopop de Fălticeni, urmându-i venerabilului preot Gheorghe Baltag.
Vreme de 12 ani și-a îndeplinit misiunea primită. Avea în responsabilitate peste 100 de biserici parohiale, dar și cele patru mănăstiri, Slatina, Râșca, Probota și Cămârzani.
Într-o perioadă de prigoană și restricții, când în țară se dărâmau biserici și mănăstiri, fie se desființau doar pentru a pune lacătul pe spiritualitate, preotul Vasile Hrestic a găsit calea și soluțiile prin care activitatea monahală și cei parohială să nu aibă de suferit.
Pentru activitatea deosebită din acești ani grei a fost recompensat cu Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție acordată de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Recunoștință și prețuire
În galeria emoțiilor și trăilor personale își va face loc un alt moment memorabil.
Vasile Hrestic, preotul care și-a modestie chipul „Păstorului bun” din pericopele evanghelice, este desemnat „Cetățean de Onoare al Comunei Baia”.
Titulul va fi oferit într-un cadru solemn, duminică, 14 august 2022.
Este un gest de recunoștință pe care comunitatea îl poate face la vremea senectuții omului sub a cărui oblăduire atât cei învățați, cât și cei simpli au primit binecuvântare, pace și cuvinte de folos pentru înveșnicire.
Distincția reprezintă prețuirea de care se bucură preotul Vasile Hrestic pentru aproape cinci decenii de luminată și sfântă învățătură la biserica voievodală din Baia.
