Începutul de ocotmbrie mi-a alungat gândurile pe Strada Mare, într-o promenadă buimacă fără destinaţie, oferindu-mă ostaticul unei clipe ce a existat aievea în inimile multora dintre noi. Peste tot, se revarsă mirosul vinetelor coapte şi al caimacului de cafea prelins peste spiralele încinse ale reşoului vreunei amante amnezice. Mi se arată privirii clădiri semeţe gândite cu prăvălii la parter, curţi interioare cu scări şi pridvoare din lemn la care poţi ajunge prin ganguri boltite, locuri de negoţ cu duşumele ceruite şi rânduri de tei frumos aliniaţi de-a lungul trotuarului.
Faţadele poartă amprenta timpului cu toate elementele sale decorative, cu medalioanele florale de sub cornişe, cu balcoanele dantelate din dreptul camerelor de locuit de la etaj şi cu acoperişurile prevăzute cu luminatoare în care se reflectă norii.
Încerc pavajul cubic de sub trecerea de pietoni spre magazinul de încălţăminte de pe colţ.
Făptura mi se oglindeşte în vitrina confuză din care-mi zâmbesc perechi de sandale, saboţi din pânză, bascheţi albi, şlapi cu margarete imense şi pâslari în carouri maronii. Sunt în avantaj. Tricoul meu alb cu ,,ABBA” are acelaşi înţeles, indiferent de reflexie.
Mai încolo, în geamul librăriei, un sarafan de şcolăriţă se joacă providenţial cu un landou în miniatură, mingile roşii cu buline galbene stau atârnate în plasele lor, iar caietele maculator sunt aşezate atent în forma unui evantai, lângă mapele cu sugative, carnetele vocabular , pliculeţele de Pic şi pixurile pe care le roteşti aflând tabla înmulţirii.
O girafă portocalie pe post de ascuţitoare, dă din cap salutându-şi vecinii de raft: un purceluş bucătar , un motan încălţat şi o Scufiţă Roşie, toţi plămădiţi din cauciucuri rezistente la dinţii de lapte ai micuţilor.
Câteva penare din lemn, stau desfăcute ca într-un căscat molipsitor, scoţând la iveală sârmele numărătoarei cu rândunele dar şi un mic raportor din tablă aurie.
Vitrina cofetăriei ,Victoria” se laudă cu tortul ei de ciocolată încadrat de bomboane fondante roz şi gri.
Eclerele, precum şi preferatele mele prinţese papilare ,,Choix a la crème”, sunt păzite cu străşnicie de gărzile carbogazoase Brifcor, Pepsi si Cico în timp ce, pe un platou din inox, o grămadă de bezele aşteaptă să fie topite cu poftă, iar mai multe cutii de bomboane cu lichior stau aliniate ademenind trecătorii.
Magazinul ,,Gospodina” este următoarea mea reflexie. Miresmele de piftele în mălai şi rulourile de şuncă de Praga umplute la refuz cu salată Boeuf, trăiesc într-un concubinaj perfect cu mazărea şi pieptul de pui, cu salata de icre şi cu cea orientală.
Şi prăvălia ,,Aroma” , născută din cafea la nisip, are o vitrină pe măsură . Pe fâşii din sticlă pictată, pot distinge un dromader copleşit de soare, ce-şi duce stăpânul spre grădina de vară a restaurantului ,,Central”, printre mese şi frapiere.
În prăvălia îngustă, pe un perete din spatele tejghelei, este pictura cu palmieri, dune, cămile şi magi, desprinsă parcă din Sheherezada. Ne fascinează mereu când ne aflăm în faţa cântarului alb de forma unei piramide întoarse, aşteptând ca acul său, o săgeată perfectă, să se oprească la suta de grame atunci când, pe talere se joacă de-a balansoarul două greutăţi mici din bronz şi un cornet din hârtie plin cu amandine născute în pulbere de cacao.
Către amurg lumea se schimbă, iar Strada Mare împrumută fluorescenţa neoanelor şi licărul dramului de asfinţit. Doar fesul turcesc al maurului din vitrină este de un roşu aprins, iar maşina de râşnit este încinsă la maximum.
Toată strada este într-un teribil sevraj. Din Parcul Primăriei şi până spre magazinul de pantofi al lui Gioni, cafeaua este zeul suprem, speriat parcă de frica dispariţiei sale de peste decenii.
Toate aceste amintiri fac parte din metabolismul târgului, iar noi ne grăbim să le mai răscolim uneori în prag de seară, cu pozele răsfirate pe genunchi.
