Tristețea și regretele au cuprins mediul educațional local. Municipiul Fălticeni pierde, în acest noiembrie rece, un alt profesor de valoare. Emilia Enache s-a stins din viață, lăsând loc prețuirii de care s-a bucurat din partea familiei, colegilor, prietenilor și elevilor ei.
Avea 75 de ani. Urma ca luna viitoare să împlinească 76 de ani.
N-a fost să fie.
Emilia Enache s-a stins din viață pe patul de spital, în orașul natal, locul unde și-a petrecut tinerețea, iar după studii s-a întors la matcă, reușind să se remarce printr-o activitate deosebită.
Face parte din promoția 1966, de la Liceul „Nicu Gane”, una dintre cele mai strălucite generații ale acelor vremuri deloc ușoare. După încheierea facultății ea și-a dedicat viața familiei și profesiei.
Un om și profesor deosebit
Era profesoară de sport, exigentă, sfătoasă, principială și modestă.
Un caracter puternic, autentic și frumos, după cum spun foștii colegi.
Și-a desfășurat cariera în mod exemplar, timp de patru decenii, la Școala Generală nr.2, astăzi „Ion Irimescu”.
Profesionalismul și experiența i-au adus statutul de arbitru de volei în competițiile școlare, fiind mereu cooptată în competițiile locale și județene, foarte apreciată pentru onestitatea de care dădea dovadă.
Emilia Enache face parte din generația profesorilor de aur ai municipiului Fălticeni, un om care a câștigat respectul și admirația comunității, un profesor cu notorietate și spirit de corectitudine.
Era și o mamă deosebită, cu doi copii de care erau mereu mândră. Iubea natura, oamenii, mișcarea. Iubea viața.
Anii din perioada pensiei au fost ani activi și la fel de frumoși.
Emilia Enache era liantul generației sale, adunând în jurul ei amici vechi, foști colegi de liceu, un grup al „pașoptiștilor”, care petreceau timpul bucurându-se unii de alții, în amintirea vremurilor bune.
Ea ocupă acum un loc în cancelaria cerească alături de alți profesori emblematici ai urbei, oameni care au marcat pentru totdeauna vastul spațiu educațional fălticenean prin munca lor încărcată de valoare.
Mesaj de rămas bun
Doina Mihăilă, una dintre fostele eleve ale profesoarei, i-a adus un omagiu într-un mesaj de rămas bun, cu parfum de tristețe, mesaj care elogiază bunătatea și caracterul minunat al Emiliei Enache.
„Dumnezeu a mai primit un înger în cancelaria lui.
Grupul pașoptiștilor a mai pierdut un membru drag, noi am mai pierdut un prieten drag! Eu am pierdut mai întâi un prieten și apoi o profesoară dragă.
Nu ne va mai suna să ne cheme să petrecem sâmbetele la ea, nu vom mai merge să facem sărbătorile la ea, nu vom mai avea cui să răspundem la telefon, să ne cheme la o agapă chiar dacă afară era viscol și ger!
Câte ore, câte zile, câte clipe pline de voie bună petreceam împreună!
Făceam planuri să o invităm la nunta fiului nostru, acuma vom merge să îi aducem un ultim omagiu.
Nu pot să cred că OMUL acesta minunat s-a grăbit atât de mult să plece în cancelaria îngerilor! Nu pot să cred că nu o să-i mai vedem niciodată chipul blând, pasul alert cu care se deplasa prin oraș pentru a ajunge la mama ei.
Nu o să o mai auzim niciodată zicând ”Draga mea….” Suntem atât de goi și pustiiți sufletește de plecarea grăbită dintre noi!
Sărut mâna doamna profesoară Emilia Enache, mulțumesc pentru tot ce m-ați învățat! Drum lin printre îngeri, draga noastră prietenă!”
