La început de secol XIX, prin strădania căminarului Tudorachi Ciurea, s-a ridicat biserică nouă în partea cunoscută drept mahalaua Ciurii care, după aproape un secol, va deveni poarta de intrare a târgului prin strădania celui ce a fost profesor, primar, prefect, ctitor de muzeu − Vasile Ciurea. Monument istoric de primă mărime ființând de peste două veacuri, biserica cu hramul Arhanghelilor este un punct de referință în istoria localității. Având și loc de odihnă pentru cei ce au trecut în lumea de dincolo, această biserică-muzeu grăiește prin mulțimea de personalități care onorează istoria urbei.
Inscripționările de pe peretele casei de prăznuire ridicată în ultimele decenii ale secolului XX, pomenesc la loc de cinste înaintașii.
Urmând la amvon preotului Gheorghe Baltag, preotul Neculai Apostol și-a înscris numele între slujitorii bisericii.
De aici încep amintirile mele de fălticeneancă.
În afara credinței și respectului pentru biserică și fețele bisericești, motive personale m-au apropiat de acest loc sfânt. Din 1990, aici își dorm somnul de veci soțul și mama mea. În al doilea rând, toți trei băieții familiei preot Maria și Neculai Apostol au fost elevii noștri.
La această biserică am ascultat adesea dumnezeiasca Liturghie primind mângâiere și hrană duhovnicească. Aici am realizat că biserica face parte din noi, că este vie, că-ți dă puterea de a te confrunta cu viața. Aici am primit pastila de reziliență și lumină lăuntrică. În acest spațiu sacru mi-am regăsit echilibru interior.
Preotul Neculai Apostol este un preot carismatic. În sonurile liturgice, inima se liniștește și cerul vibrează. Credincios, sensibil și profund în lumea lăuntrului, Sfinția Sa transmite cu har, dăruire, modestie și smerenie, tulburătoarea frumusețe a cărții sfinte.
Chip de lumină pe verticală înălțării și a urcușului duhovnicesc prin rugă fierbinte, Cuvioșia Sa ne-a făcut părtași la multe duminici de suflet. Între tăcere, rugă și cuvânt, într-un continuum de rugăciune și implicare, a făptuit lucrare trainică și tainică pentru mulțimea credincioșilor care, inimă lângă inimă, se împlinesc prin adâncă rugă.
Îmi place să cred că seninătatea interioară, calmul, răbdarea, înțelepciunea, smerenia dau roade în arhitectura emoțională a credincioșilor, umplându-i de frăție, armonie, înțelegere între enoriași.
Binele se construiește în timp și preotul are virtuți morale și educaționale. Respect pentru cele sfinte. Toate după chipul și asemănarea Lui. În noaptea de Înviere, cimitirul este plin de lumina nădejdii în Cel de Sus.
Clopotele vestesc: Hristos a înviat! Și morții din morminte sunt părtașii slujbei adânci și cucernice. Are loc o distilare emoțională: ”Și celor din morminte/ viață dăruindu-le!”
Biserica adună. Credincioșii cresc sufletește. E un spectacol divin. Sfânt. Unic. Repetitiv. Nici flagelul pandemic și dictatura sanitară, nici zăngănitul armelor n-au ucis iubirea, credința și speranța.
Preotul îndrumă, încurajează, se bucură sau este mâhnit.
Pe lângă Arhangheli, l-a chemat în ajutor pe Sfântul Ioan Iacob Românul de la Neamț, Sfântul din pustia Hozevei, născut în ținuturi botoșănene.
Dumnezeu a hotărât ca preotul să se nască în aceeași zi cu Sfântul. A înălțat rugă Domnului care a încuviințat ca al doilea hram al bisericii să fie cel al Sfântului născut tot în ziua de 5 august. Dumnezeu îl iubește.
L-a ajutat să ridice biserică nouă în preajma fostei Filaturi. L-a ajutat să aibă o viață de familie frumoasă și să se bucure de fiii săi, unul din ei, slujitor al bisericii. I-au sporit forțele și la cei 72 de ani, continua slujirea Domnului. În casa lui Dumnezeu se simte împlinit. O viață închinate Celui de Sus.
Admirație și respect pentru preotul Neculai Apostol și pentru galeria preoților fălticeneni trecuți în lumea umbrelor: Ilie Anisescu, Ilie Ilisei, Neculai Iordăchescu, Leonida Gavrilescu, Gheorghe Baltag, Valerian Lucaci, Mihai Beraru, Ion Lungu precum și pentru preoții de acum ce asigură păstorirea turmei.
Ruga este un continuum binecuvântat.
