În corpul de elită al artiștilor fălticeneni, Gabrel Baban este un nume de referință. Interbelicul acestui topos fusese strălucit reprezentat în artele plastice de Aurel Băeșu, Dimitrie Hârlescu, Dimitrie Loghin, profesor la Școala Normală din localitate, profesorul de desen de la „Nicu Gane”, N. Tolea și Gabriel Tatos.
Postbelicul și începutul secolului XXI înregistrează nume noi: Gabrel Baban, Anton Costîn, Ioana Nistor, soții Anca și Ninel Șoldănescu, Cecilia Wagner, Dan Grigoraș, Dan Bartoș, Magda Cepoi, Teodor Ștefăroi. Contemporan prin artă și vitalitate, fostul elev Ion Irimescu, la începutul carierei profesor la Slatina și Pașcani, devenit universitar, iar în timp președintele UAP și academician, deschisese drumul pentru generația profesorilor de aceeași specialitate în căutarea sinelui artistic.
De la profesorat la artist plastic și apoi la maestru consacrat, este drum lung și anevoios în conturarea individualității artistice și a limbajului plastic concretizat în vernisaje și palmares expozițional, iar în cazul amintit, al ctitoririi Muzeului ”Ion Irimescu”.
Harta artelor vizuale cuprinde în calendarul fălticenean consacrați și amatori. Fiecare cu propria nișă de exprimare de la cunoscuții Alexandru Pintili Karciucas la Doru Axinte, de la Gabi Todică spre Liana Ghenghea și alți artiști amatori.
O trecere în revistă a mânuitorilor penelului are ca motivație vibrația și vigoarea cetății fălticenene a artei. Enumerarea unor îndrăgostiți de artele vizuale a fost făcută în mod special pentru a preciza locul pe care-l are în Cetate Seniorul Artelor plastice bucovinene Gabrel Baban ale cărui merite au fost recunoscute prin acordarea acestui titlu nobiliar de către Centrul Cultural ”Bucovina” și Consiliul județean Suceava.
La prima vedere, titulatura poate să intrige: de ce bucovinene deoarece de la Bunești și Cornu Luncii ne legitimăm ca cetățeni ai fostului județ Baia și ai ținutului de pe valea Moldovei. Dar, intrată în conștiința publică, eminesciana La Bucovina cuprinde și Cernăuți, și Codrii Cosminului, și Suceava cu mănăstiri, plaiuri și munți falnici printre care șerpuiește apa Moldovei străbătând ținuturile românești.
Deci, Nostalgii fălticenene cu ”o boare de Voroneț și o boare de Sadoveanu” (Doina Cernica) sau referințele din Enciclopedia Bucovinei (Emil Satco, Alis Niculică). Albia artistică adună laolaltă Fălticeniul natal cu Suceava și Câmpulung, Râșca, Baia, Șaru Dornei, Sucevița, Fântâna Mare, Moldovița, Băișești, Voievodeasa, Râșca, Slătioara, Mălini, Bâlca, Putna, Rădășeni, Manolea, Calafindești, Hârtop, Găinești, Fundul Moldovei și multe alte așezări din nord, din NE și chiar din alte spații europene cărora le surprinde în tablouri specificitatea și esența.
Apartenență demonstrată și prin alte câteva evenimențiale: timp de șapte ani după anul 2000 s-a aflat în fruntea Filialei Suceava a UAPR; din 2003 este cetățean de onoare al orașului Fălticeni; apoi, a vernisat unele expoziții personale în localitățile județului; a participat la expoziții de grup și internaționale în Ucraina, Belgia, Franța, Republica Moldova, Italia; în 2008 a fost actant în expoziția jubiliară Gabrel Baban 60 și Dumitru Rusu 70, la Suceava; apoi, retrospectiva Gabrel Baban 70 însoțită de albumul de artă îngrijit de scriitorul Grigore Ilisei care afirma că plastica acestuia ”are ceva din ethosul acestui târg al izvoarelor de apă vie”.
Totul este bine dozat și autentic. Proiectele de autor sunt legate de anii trăirii, de anii mărturisirii și ai roadelor surprinzând detalii și emoția artistică în recrearea unei lumi cu civilizație arhaică prin ”metafore sublime ale veșniciei” (Grigore Ilisei).
De aici, încântarea ochiului în fața pârleazurilor, punților, șurilor, răzlogilor pentru fân, ceardacelor, gardurilor, dar și a caselor bătrâne ce reprezintă istoria vie a târgului patriarhal: clădiri boierești și case ale gospodarilor, dughene, maghernițele ovreimii, biserici și sinagogi, crâșme și ulițe, dumbrăvi și parcuri.
Suntem în plin Sadoveanu și în Fălticeniul de odinioară, dar nu cu nostalgia timpului trecut, ci cu bucuria retrăirii unor valențe spirituale și culturale ce ne propulsează din banal în zona unicității.
Nu sunt tablouri nostalgice ci dătătoare de viață, senin și frumusețe. Cu lumină ce iradiază dinlăuntrul artistului. Cu dragoste și palpit pentru atunci și acum. Cu dialogul mut cu trăitorii ce au locuit și s-au ostenit cândva în aceste spații sacre. Cu o dimensiune specifică a demersului artistic, etnografic, iconografic și documentar. Cu uneltele artistului care aduce pe simeze valoroase lucrări în creion, tuș, baiț, acuarelă, uleiuri în nuanțe și tonuri insolite de culoare, bine temperate, într-o compoziție riguroasă cu stil și pecete proprie. Cu nuanțe ale albului, cu tonuri de maro, orange, galben, griuri și verde. Cu împliniri remarcabile în arta monumentală, lucrări în sgrafitto, în beton și marmură.
Se cere reamintită activitatea febrilă în Asociația ”Strada Mare” alături de regretatul arhitect Crișan Popescu în proiectul din care s-au realizat în 2018 doar cele două statui din Altarul Eroilor − emblemă a jertfelor: Gavril Danielescu și Constantin Costăchescu.
Neobosit, cu o viziune plastică proprie vibrând din dragoste de Fălticeni, seniorul artelor plastice bucovinene ne dovedește că arta este o formă de existență cu rol catharctic, reprezentând onorant partea noastră de cer.
