Pentru restaurarea naturii omenești în plenitudinea și desăvârșirea acesteia, era necesară luminarea minții omului prin învățătura cea adevărată și deplină, prin refacerea comuniunii harice cu Dumnezeu, adică prin dobândirea harului și prin întărirea și susținerea omului în această legătură (9).
Temelia nemijlocită a învățăturii teologice este întruparea Cuvântului – ca și în cazul iconografiei, întrucât Cuvântul S-a întrupat, El poate fi gândit și învățat – și în același mod, El poate fi pictat (10).
Întâlnim în învățătura Bisericii noastre „întreita slujire a Mântuitorului” și „cele trei direcții ale lucrării mântuitoare a lui Hristos”. De obicei aceste trei aspecte ale lucrării lui sunt numite: trei chemări, trei slujiri, trei misiuni, trei demnități. Acestea sunt: Iisus Hristos ca Învățător-Profet, Iisus Hristos ca Arhiereu și Iisus Hristos ca Împărat.
Rolul și rostul slujirilor lui Iisus Hristos se leagă și de mijlocirea pe care Acesta o face între om și Dumnezeu, între creație și Creator. Este important să mărturisim cele trei slujiri ale Mântuitorului fiindcă ,,eram despărțiți de Tatăl, și trebuia să murim, El însă a murit pentru noi, și ne-a făcut vrednici de așezământul Său…” (11).
Lucrarea lui Hristos este un tot unitar dar direcțiile sau intențiile sunt trei.
Lucrarea mântuitoare a lui Hristos poate fi privită din aceste trei laturi ale ei, dar întrucât ele nu sunt despărțite, privirea uneia sau a alteia dintre ele nu poate face abstracție de celelalte.
De exemplu, slujirea arhierească a Mântuitorului Hristos e îndreptată atât spre propriul trup, cât și spre Dumnezeu și spre oameni; faptele pilduitoare și viața de model sunt îndreptate atât spre oameni ca învățătură concretizată, cât și spre Dumnezeu și spre propria natură umană. Chiar învățătura pe care o dă, deși e în- dreptată în mod principal spre oameni, e și împlinirea unei ascultări aduse Tatălui și o punere în relief a voii Tatălui și a slavei Lui, fiind o lăudare a lui Dumnezeu, o slujire a Lui (12).
9 Pr. Isidor TODORAN, Arhid. Ioan ZĂGREAN, Dogmatica Ortodoxă: manual pentru seminariile teologice, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 3 2000, p. 218.
10 Vladimir LOSSKY, Introducere în teologia ortodoxă, Ed. Sofia, București, 2006, p. 5.
11 Sf. IOAN GURĂ DE AUR, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, trad. Th. ATHANASIU, Ed. Tipografia Cărţilor Bisericești, București, 1923, p. 216.
12 Pr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. 2, Ed. IBMBOR, București, 4 2010, p. 117.
Biserica se menține și înaintează în planul vieții care se hrănește din sfințenia, din îndumnezeirea și din învierea lui Hristos. Hristos nu este în Biserică numai ca Cel care iradiază din El puterea de jertfă și de înaintare spre înviere, ci continuă să fie în ea Arhiereul care Se aduce pe Sine ca jertfă în continuare, Învățătorul care își răspândește învățătura despre Sine și despre mântuire și Păstorul nostru spre mântuire (13).
După ce a exercitat odată întreita Sa slujire, înainte de a fi dat ființă Bisericii, în vederea mântuirii tuturor, Hristos exercită aceste slujiri: profetică, împărătească și arhierească în Biserica Sa, până la sfârșitul veacurilor, ca să ne călăuzească prin preoți, prin cunoștință și prin viața de jertfă, spre învierea și viața de veci, pe calea mântuirii noastre personale.
Prin continuarea întreitei Sale slujiri în Biserică, Hristos întreține cu Biserica și cu fiecare mădular în parte un dialog progresiv, prin Duhul Sfânt și preot, unde El Însuși, Biserica și mădularele se află într-o stare activă (14).
Liturghia constituie mijlocul principal prin care Hristos desfășoară în Biserică, prin slujitorii Săi, întreita Sa slujire, în puterea Duhului Sfânt, pentru desăvârșirea credincioșilor.
După cum rezultă din rugăciunea pe care preotul o rostește înainte de citirea Sfintei Evanghelii, Hristos strălucește în inimile credincioșilor „lumina cea curată a dumnezeirii Sale și deschide gândul lor spre înțelegerea evanghelicelor Sale propo- văduiri” (15). Astfel, Hristos învață Biserica Sa în continuare, luminând-o în înțelegerea cuvintelor Lui și a lucrării Sale mântuitoare în contextul cultural al fiecărei epoci.
El rămâne Învățătorul suprem Care a îndemnat pe Apostoli să ducă cuvântul Lui la toate neamurile, după cum îndeamnă pe misionarii din orice timp să-L facă cunoscut ca Mântuitor în toată lumea. El îndeamnă pe părinți să-L facă cunoscut copiilor și pe toți credincioșii să se întărească reciproc în credința lor prin participarea la slujirea Lui învățătorească.
Cei ce culeg mai mult din apa vie a învățăturii Lui, cu atât mai mult o dăruiesc și altora (16). Ca învățător, Hristos conduce profetic credincioșii spre modelul propriei Lui viețuiri și al relațiilor de frățietate și dreptate umană, ca relații specifice împărăției cerurilor, unde umanul își va afla forma lui deplin realizată.
Biserica este formată din persoane înzestrate cu libertate și chemate la libertate și iubire netrecătoare. Ea primește pe de o parte, învățătura, jertfa și conducerea lui Hristos, iar pe de altă parte, ea răspunde la acestea în mod liber și pozitiv ca la o chemare, învățând ea însăși, dăruindu-se și conducând lumea spre Împărăția lui Dumnezeu, participând prin aceasta la întreita slujire a lui Hristos.
Preot Florin Pîntea
Parohia Valea Poienei
