Sânzienele, fagur de vară, împodobesc cărarea ce duce spre sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

De aici, lumea umblată cu pasul de Cuvioșia Sa, preotul Irimescu, de la Vulturești la Rădășeni, se îndreaptă celest spre augustul Pogorârii Sfântului Duh, unind semnificația sfintelor zile din 29 iunie cu cea din 6 august. Între cele două sărbători ale creștinătății, pământul s-a îngerit în leatul 1945. O aripă de înger a conturat un destin cu alb celest.

Și iată-ne în prag de ani 75, degustând din aghiazma iubirii, a iertării, a înțelepciunii și a credinței alături de Preotul Petru Irimescu. Sacerdotul este la datoria-i de-o viață.

Timp îndumnezeit și în altar, și pe amvon, și pe șantiere de biserici și pe cărările vieții. În serviciul divin, în dimensiunea sacră a rugii tăcute și adânci, în dialogul lăuntric ori cu buchetul de omilii sau potrivind cheia predicilor liturgice, pretutindeni.

Forța sa harică izvorăște din credința în Cel de Sus, din vorbirea simplă cu aromă sfințită, apropiindu-ne de Dumnezeu cu evlavie, bandajând răni ale sufletului nostru.

Aici resimțim ethosul creștin și hrana hranei noastre, în lumina caldă a acestui închinător evlavios. Cu Sfinția Sa, devii călător pe vectorul luminii dumnezeiești. Drum de suflet străbătut prin cuvinte fierbinți ce înmiresmează și-și pun amprenta afectivă.

Apostolatul părintelui Petru este legat de ucenicia noastră sacerdotală. Aleasă și unică trăire. Pătrunzi prin poarta-Piatră și te pătrunzi de evlavie adâncă.

Lecția părintelui Petru și lecțiile despre părintele Petru se împlinesc prin omniprezența lui Dumnezeu. Sfinția Sa iubește argintul virtuților stabilind cu smerenie în termeni laici, un parteneriat sufletesc. Așa cum se cuvine fețelor bisericești.

Cucernicia Sa își folosește  darul de mare duhovnic și cunoscător al sufletului omenesc făcând terapeutică creștină cu atenție, răbdare, modestie și blândețe iertătoare. Zidește contraforturi prin cuvânt înduhovnicit, îndemn și exemplu personal, dăruiește carburant pentru propulsia gândului, dând sfat și propunând soluții pentru drumul, uneori golgotic, al enoriașilor și aL credincioșilor de pretutindeni.

”Cum poți să-ți vindeci viața? Cum îți poți întări credința? Cum să faci față în situații fără ieșire?” 

”Să ne rugăm împreună neîncetat!”

Dac-ar putea călca dimensiunile timpului, ar fi alături de cei care-i cer sfatul, 24 din cele 24 de ore. Totuși îi are alături, întretăindu-li-se ruga fierbinte către Dumnezeu. Apoi se reîntoarce între oameni, pentru a le da rețetarul duhovnicesc: rugă și iar rugă. Puterea rugăciunii. Rugă fierbinte. Terapie individuală și terapie de grup. Tămăduitor celor ce bat la ușa bisericii pentru a-și cultiva virtuțile creștinești sau pentru rezolvarea problemelor omenești.

Un simplu instantaneu duminical. 

La terminarea slujbei, cu anafura în paneraș, trece cu naturalețe și zâmbet printre credincioși, vorbește cu fiecare, blagoslovește, se bucură, încurajează, priorizează problemele. De unde le mai știe? Cum recunoaște oamenii și le cunoaște doleanțele? Foarte bun pedagog și psiholog. Doctor de suflete.

Dezinvolt, folosește metode din old school ce nu au de a face cu modernele platforme educaționale. Față în față. Glasul inimii. Părintele are simțire haristică, iubire de oameni și umor la purtător. În aparenta simplitate este adâncime a cugetării.

Părintele se detașează folosind limbajul ludic și paremiologic. Este când sfătos și glumeț, când dur, dar cu blândețe iertătoare. A plouat cu har peste Sfinția Sa. De asta este așa de mult căutat. ”Așa a spus Părintele!”

I s-a dus vestea în județele Moldovei. Sfaturile sale au efect de ecou. Cu iertăciune de a-i fi urmărit un parcurs duminical, am gustat lecția spontană în care părintele zâmbește a râdere cum ar zice Ion Creangă, folosește limbaj esopic, strecoară Povestea vorbei ca Anton Pann cu nevinovățiile lui Păcală, fiind un actant trimis pentru a însenina. Cum? Prin credința că rugăciunea salvează sufletele noastre. 

Nici timpurile tulburi ale zerodistanței nu pot stinge fluidul de lumină al rugăciunii. Ba chiar, îl amplifică. O butadă ne amintește că de atâta gălăgie pe pământ, nu se mai aude nimic din cer. Ruga tihnită ajunge de la Preotul Petru și de la credincioși, acolo Sus, pentru a vindeca vieți și a stăvili urgia covidului.

Radarul spiritual a Părintelui, cuvântul rostit și rostuit în rugăciune, ajută să ne reînnoim, recăpătându-ne echilibru. 

Purtător de lumină, pe creastă de ani 75, Părintele continuă cursa, îndemnându-ne: 

În lumină, fii ai luminii!

”Mulțumim, cucernice Părinte! Să ne trăiți!”

Dumnezeu surâde.