Chiar dacă trăim în epoca Social Media, în care distanța nu mai reprezintă un impediment în procesul de comunicare, aceste unelte moderne nu pot înlocui mângâierile și îmbrățișările părinților, care au decis să plece în străinătate pentru a le oferi celor rămași acasă o viață mai bună. Potrivit situației prezentate de Direcția Protecția Copilului, la finele anului trecut, erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor, un număr total de 79.901 copii cu părinţi plecaţi la muncă în afară României. Dintre aceștia, 41% erau complet lipsiți de grija părintească: 22.993 copii aveau ambii părinți plecați în afară, iar 9.991 proveneau din familii în care părintele unic susținător era plecat.

Specialiștii consideră că acest fenomen poate genera o serie de efecte năucitoare care-i poate afecta viața emoțională a unui copil. Dintre cele mai des întâlnite efecte identificate de specialiști, se enumeră: depresia, care poate conduce și la sinucideri, scăderea performanțelor școlare sau chiar abandonul școlar.

Psihologul Maria Verdi consideră că, în contextul în care familia este celula de bază a societății și o societate construită din familii sănătoase are rădăcini puternice, copiii crecuți în familii armonioase, unite, sunt predestinați succesului și împlinirii.

Suntem contemporanii expansiunii, cunoașterii, noului. În perioada în care avem de toate, inclusiv multe libertăți, a da naștere și a crește un copil în țara noastră a devenit un lux. Deficitul  locurilor de muncă și veniturile câștigate în propria țară fac ca tot mai mulți români să aleagă calea pribegiei. Deși totul pare gratuit, să ai un copil, să-l crești, să-i cumperi rechizite, uniformă școlară, să-i asiguri alimentația corectă, sănătatea, să-l întreții în facultate, presupune sacrificii din partea părinților. În familiile cu 2-3 copiii, costurile depășesc posibilitățile finaciare ale părinților.

Totodată, specialistul afirmă că este mult mai greu în mediul urban, unde cei mici iau contact cu tehnologia avansată, iar pregătirea temelor, materialele necesare, meditațiile suplimentare cresc cu mult cheltuielile. La toate acestea, spune psihologul, se adaugă telefonul modern, tableta, calculatorul, cărțile, caietele speciale, vestimentația de firmă, zilele de naștere în localuri.

„Ce face părintele în această situație? Credite, iar atunci când datoriile devin prea mari, pleacă să muncească în străinătate.”, declară psihoterapeutul. „Când pleacă unul dintre părinți, copilul este  parțial afectat, când pleacă și mama și tata, copilul trăiește abandonul”.

De asemenea, vârsta este un aspect foarte important la care copilul este supus acestei schimbări.

În opinia specialistului, copilul mic nu înțelege de ce tata este plecat, de ce mama vine rar acasă. Lipsa mamei îl destabilizează. Lipsa tatălui îi creează insecuritate.

„La vârste fragede, nevoile copilului sunt puține, dar foarte importante.”, afirmă specialistul psishoterapetul. „Se bucură pentru jucărie, pentru dulcele adus, dar va avea o mare carență afectivă. El are nevoie de părinți, de familie. Siguranța, iubirea și prezența părinților costruiesc atașamentul securizant pentru copilul și viitorul adult.”

La vârsta preșcolară și școlară, copilul nu procesează criza financiară, materială, prin care trec părinții.

Psihologul Maria Verdi susține că nu este normal să vorbim copiilor de datorii, de sacrificii, de muncă multă, de supraviețuire. Vorbind și implicând copilul în responsabilitățile adultului nu facem decât să stresăm și să aducem nesiguranța în viața lui. Creștem riscul anxietății lui”, consideră specialistul. Totodată, psihologul spune că la vârsta adolescenței, lipsa parentală implică lipsa reperelor.

Poate că tânărul are o siguranță finaciară, materială, dar se confruntă cu carențe afective. Adolescența vine cu multe schimbări fiziologice, hormonale, emoționale.

Comunicarea pe Skype nu aduce liniștirea, hrana și siguranța copilului. Adolescentul are nevoie de părinți alături de el. Este perioada în care este necesară supravegherea dezvoltării lui. Îi redăm încet libertatea, ieșirea în lume se face în ritmul propriu fiecărui copil.

Aflat în etapa a doua a scenariului de viață, tot ce intră nou în viața lui îl poate ajuta sau perturba pe o perioadă mare de timp. Este supus noilor tentații specifice vârstei, poate căpăta dependențe nesănătoase. Unii adolescenți nu se plac așa cum sunt, au stima de sine scăzută, se izolează. Alții renunță la studii. Sunt și adolescenți care preiau toate sarcinile administrative în lipsa părinților. Aceștia se maturizează timpuriu, sunt cei care au în grijă bunici bolnavi, gospodăria. Sunt copiii fără copilărie.

Cum îi pot ajuta psihologii pe copii care au părinții plecați la muncă în străinătate?

Întâlnirea cu psihoterapeutul este co-crearea relației hrănitoare de care are nevoie copilul, crede specialistul.

Este o relație terapeutică care se dezvoltă cu multă atenție, implicare, afectivitate, prezență din partea psihoterapeutului. Construim în realitatea copilului, indiferent cu ce realitate vine el la această întâlnire. Indiferent ce aduce în cabinet, totul este important și prețios. Totul vorbește despre el, despre nevoile și trăirile lui.

Psihologul știe că orice părinte își iubește copilul. Nu este surprins dacă un copil devine mânios, nemulțumit de părinții lui. El este acolo să refacă relația copilului cu sinele lui, cu familia, cu societatea.

Implicarea copilului în grupurile de dezvoltare personală este la fel de  necesară, și când un copil se manifestă normal, și atunci când el incepe să se izoleze sau când devine anxios, Are nevoie de acceptare, de înțelegere, de socializare, de prieteni.

În cadrul grupurilor de dezvoltare, copilul își recapătă încrederea în el, devine spontan, înțelegător, prietenos, își descoperă abilitățile, devine creativ. Începe să se conecteze cu el, cu cei din jur. Descoperă mereu ceva nou, la el, la cei din jur.

Luați în calcul toate costurile la care este supusă întreaga familie

Sfatul psihologului pentru părinții care aleg, de nevoie, să plece din țară pentru a munci în străinătate este ca aceștia să își facă un bilanț în care să pună pe un taler potențialii bani câștigați  în afara țării, iar pe celălalt taler, fericirea copilului și dezvoltarea lui ca om.

Păstrarea legăturii afective cu cei dragi, comunicarea cu ei, susținerea totală (în plan fizic, psihic, emoțional, spiritual) sunt vitale și celor plecați, în egală măsură celor rămași aici.

„Un copil preferă să petreceți mai mult timp cu el, un timp de mai bună calitate, decât să-i oferiți lucruri valoroase material. Sunt urmașii noștri, tot ce sădim în mintea lor, acel aspect vom culege.”, explică psihologul Maria Verdi. „ Noi, părinții, suntem primele lor modele. Dacă plecăm din această țară în număr cât mai mare, cine va construi aici? Cum schimbăm ceva aici dacă muncim afară? Ce facem cu rădăcinile familiei, societății românești? Ce rădăcini, ce tradiție, ce predăm tinerei generații?”.

Copilul rămas cu un singur părinte în țară sau cu tutori are nevoie să știe că este important, că este iubit, are nevoie să fie înțeles, nu doar controlat. Are nevoie de timp petrecut cu părinții.

Păstrați legătura și hrăniți relația cu ei nu doar cu bani și lucruri materiale.

Concediile sau revenirile transformați-le în sărbătoare. Asigurați-l pe copilul vostru că lipsiți doar o perioadă, că sunteți alături de el, că munciți pentru ca el să aibe un viitor mai bun.