Seniorul Cetății, Eugen Dimitriu, acum se odihnește. În secolul ce a trecut a străbătut târgul cu lumina inimii și așa l-a imortalizat pe retină. Cu iubire sinceră l-a îmbrățișat ca pe un spațiu sacru.
Am avut privilegiul să cunosc un om îndrăgostit de locuri, pe atunci, pentru mine aproape necunoscute. Mi-a fost Cicerone într-o vară de demult pe umblate, neumblate și neuitate cărări. Per pedes. Timp de mai multe zile mi-a vorbit însuflețit și fericit de miracolul frumuseții și spiritualității fălticenene. Despre oameni și locuri. Informat în toate. Cu bucuria comunicării. La fel, în acasa de la Galeria oamenilor de seamă, comoara sa de suflet.
Amfitrionul te primea protocolar, cu mulțumirea doritorului de oaspeți în prezența cărora să călătorească în atunci sau acum. Adunase și depozitase sute de documente pe care, cu interes și pasiune le studia, le trecea în inventar, le căuta locul expunerii.
Activitate permanentă de cercetare. Omul potrivit la locul potrivit. Galeria a fost și a rămas marea dumnealui iubire. Fiecare perete, fiecare obiect, fiecare carte, fiecare exponat îi dădeau trăiri puternice și stare de emulație. Creativ, cerea de la ceilalți, dar în primul rând de la sine, mai mult.
Galeria era tânără și cuceritoare. Era vizitată cu interes. Prin anii ʼ70, casa donată de frații Vasile și Horia Lovinescu făcea mândria urbei. Era foarte mult vizitată. O instituție moldavă interesantă și cuceritoare cu un ghid care știa să te conducă în timp, recompunând vremurile. Perioadă de mare rodnicie spirituală dăruită tuturor consumatorilor de cultură.
Seniorul oficia căutând alte paliere cuantificabile pentru a demonstra ce înseamnă Galeria și Fălticeniul. Ambasadorul nostru ‒ prezentând valorile literaturii, artei, științei, folclorului pe aceste meleaguri de vis. Nisipurile mișcătoare ale timpului și vechile Scyle și Caribde ale vieții le depășise, regăsindu-și echilibrul și puterea sinelui. Și-a dobândit o solidă statură culturală studiind, dând noi fluxuri de informație vizitatorilor.
Pe panoplia de calități ale cărturarului, ale omului informat și generos, s-au adăugat alte valori. A temeinicit și la Suceava ceea ce începuse la Fălticeni. Om de cultură, cărturar de aleasă speță. Animator care cunoștea bătăile de inimă ale caselor și ale cărților, pretutindeni, săpând veșnic în straturile memoriei.
Nici ăstălalt mileniu nu l-a oprit din lucru. Condei fără odihnă, într-o mucenicie și într-o luptă cu timpul, Seniorul trăiește deplin în cărți. A onorat toate locurile prin care a trecut semănând lumină și iubire. Amfitrionul ne zâmbește mucalit din Galerie.
De la Casa Simion Florea Marian. Din camera de lucru în care, zilnic, se profilau pe perete siluetele păsărilor în zbor într-un dans ireal, dar fermecător, pentru momentele de relaxare ale celui veșnic aplecat pe carte, pe document, pe propriul gând pe care-l purta pentru împlinire sau desăvârșire.
Pentru că și în senectute, mai avea multe de spus. Acum locuiește deplin în cărți, dar mai cu seamă în Galeria pe care a iubit-o cu dragoste părintească. Spiritul său va rămâne aici, unde și-a trăit primele iubiri și marea dragoste pentru templul sufletului său, Galeria oamenilor de seamă, pe care a ctitorit-o cu adâncă evlavie. Pe care o va onora, tăcut într-o vitrină ca cea a sărbătorii ʼ90.
Oricum, în trecerea spre nemărginire, o parte din om rămâne aici, la Fălticeni. Seniorul galeriei zâmbește…
Foto arhivă – Alexandru Săvescu
