Timp de aproape cinci decenii, românii au fost învățați să prețuiască 23 August mai ceva ca o zi de hram. În perioada comunistă, în special după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușeșcu, importanța acestei zile se exagera prin manifestări de un festivism hilar care miza pe un triumfalism grotesc. Oamenii erau obligaţi să participe la activitățile încărcate de spectacole, urale, marșuri, cântări, dansuri tematice, toate după un scenariu bine regizat.

23 August se instaurase ca Ziua Națională a României și avea o dublă semnificație: ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România. Copiii, tinerii, adulții, bătrânii și toată clasa muncitoare era chemată să slăvească măreața zi și pe conducătorul iubit.

Era zi de paradă națională, unde toată suflarea elogia și epoca de aur.

Puhoaie de oameni aduse cu forța ascultau discursuri lungi și plictisitoare, pentru ca apoi să mimeze aplauze. Înarmați cu lozinci, steaguri, tablouri cu portretul lui Ceaușescu, românii acelor vremuri veneau cu lecția învățată scandând alternativ ”Ceaușescu, Pace – Ceaușescu, România, Stima Noastră și Mândria”. Stadioanele României se umpleau cu elevi, studenți sau tineri muncitori ”înflăcărați” de victoria socialismului, chemați să evoce ”Geniul Carpaților”.

Pervertită de partidul-stat, 23 August era singura sărbătoare oficială care prilejuia întâlnirea față în față între PCR și Popor. Exista și o parte bună. Era zi liberă pentru toată lumea, printre puținele de atunci de care se bucura tot cetățeanul.

Ultimul 23 August propagandistic a fost 23 August 1989.

Regimul comunist a avut grijă ca 23 August să fie adânc implementat în mintea oamenilor. De-a lungul anilor străzi, cartiere, uzine au primit. A fost chiar o stațiune pe litoral care fusese numită 23 August. Până și stadionul Național din București a fost botezat cândva 23 August. Aceiași zi a coincis cu producția primului automobil Dacia 1300.

Agitația de atunci este istorie, însă nu pentru toți. Unii încă și-o mai amintesc. Sărbătoarea de atunci a devenit astăzi o zi ca oricare alta. Memoria colectivă și arhivele personale ne pot confirma dimensiunile festivismului de atunci. Există fotografii cu manifestările de la Fălticeni, din 23 August 1971.

Discursurile s-au ținut atunci în fața Policlinicii.

23 August 1985. Era ziua când se zvonea că va sosi din nou la Fălticeni cel mai iubit fiu al țării. Nicolae Ceaușescu. Din acest motiv, orașul trecuse deja prin febra unor pregătiri în zona centrală, unde espalanda fusese pavată cu marmură adusă de la București și Rușchița, pe capăt s-a așezat Ceasul Global, realizat după modelul de la Berlin, iar în mijloc o fântână arteziană.

În așteptarea conducătorului suprem, autoritățile locale au făcut pregătiri ca în 1980, atunci când elicopterul lui Ceaușescu ateriza pe stadionul Fintex (Tineretului) pentru o vizită de lucru.

Deși erau în vacanță, elevii au fost chemați cu mai bine de o lună înainte pentru pregătirea festivităților. La aceiași chemare a trebuit să răspund și eu, pe atunci elev, pionier și fiu de nădejde al patriei. Lucrătorii din fabrici și cooperative au fost instruiți din timp. Au fost făcute pancarte, au fost scoase numeroase steaguri și tot tacâmul specific paradelor comuniste. A venit și 23 August. Fălticenenii stăteau încolonați pe trotuare așteptând sosirea tovarășului, pe stadion așteptau câteva sute de școlari, cu pătrate vopsite pe o față alb, iar pe cealaltă roșu. La semnalul coordonatorului, cartonașele albe formau cuvintele ”Ceaușeascu – Pace”, iar cele roșii ”Ceaușescu – PCR”.

Cu toată pregătirile făcute, conducătorul nu a mai venit. Nu mai știe nimeni de ce. Reprezentația a avut loc, iar aplauzele le-au primit pionierii de la părinții și profesorii din tribuna stadionului.

La nivel local, 23 august a fost și ziua în care s-a inaugurat zona de agrement Dumbrava Minunată cu două ștranduri, unul pentru adulți și altul pentru copii, o cabană cu terasă, un foișor și multă verdeață. Se întâmpla în 1973. Acolo se ajungea cu celebrul ”trenuleț”, în fapt un tractor care trăgea după el câteva ”vagoane” viu colorate.