Poienița Buciumenilor își pierduse liniștea. Acum mai bine de 40 de ani în urmă la marginile unui tăpșan se construia de zor. Se ridica viitoarea zonă de agrement din Fălticeni.
Elementul central era Cabana „Dumbrava Minunată”. Aici își petreceau fălticenenii orele din timpul liber, în zilele calde și frumoase, de la începutul lunii mai și până spre toamnă.
Oaza de verdeață destinată localnicilor, dar și turiștilor, devenise locul favorit pentru cei care căutau să se relaxeze cu familia și prietenii. Peste drum de cabană se aflau două ștranduri: unul mic pentru copii, și, puțin mai la vale, ștrandul pentru adulți.
Un teren de sport și un carusel din fier erau amplasate în vecinătatea bazinului pentru prichindei.
Străjuită de două foișoare, cabana ”Dumbrava Minunată” atrăgea ca un magnet pe fălticenenii veniți să se destindă în mijlocul naturii descrise în opera lui Mihail Sadoveanu. Un rond de flori și un mic bazin de acumulare au fost amenajate pentru înfrumusețarea zonei.
Ca să ajungi la terasa cabanei aveai ceva de urcat: 10 rânduri de trepte.
Deschiderea oficială, dacă se putea numi așa, se făcea în fiecare an pe data de 1 Mai.
Mulți fălticeneni își amintesc cu plăcere de acest loc. Vara spațiul verde era plin de oameni iubitori de aer curat și natură. Terasa era plină și ea. Muzica răsuna, grătarele sfârâiau, atmosferă estivală în toată regula.
La Cabana „Dumbrava Minunată” se venea pe jos sau cu mașina. Cei mai mulți dintre fălticeneni alegeau trenulețul. Acel tractoraș cu remorci colorate în care urcau părinții și copiii, adolescenții și cei trecuți de prima tinerețe.
Timpul s-a scurs și liniștea s-a întors în poienița Buciumenilor.
Aici, astăzi, se află un așezământ monahal și un cămin pentru persoanele vârstnice rămase fără familie.
