Este binecuvântată zi de mai, ziua Sfântului împărat Constantin și a mamei sale Elena. Zi de înaltă trăire religioasă pentru toți creștinii. La ceas de mare sărbătoare, o revăd astăzi cu ochii sufletului pe doamna Elena Aioanei, când la biserica din Rădășeni, când la cea de la Oprișeni, când la Folticenii Vechi, când la Tâmpești. De veghe printre icoane în lumina rugăciunii din dimineți înfiorate de dangănul clopotelor.
Călătoare prin două veacuri cu sigiliu de noblețe sufletească.
Cu mulțumirea de a fi dat pe Cristian, homo christianus, slujirii ardente a Celui de Sus.
De veche și nobilă sorginte răzășească, pe doamna Elena Aioanei, mama ÎPS Timotei, o cunosc parcă dintotdeauna. De pe stradă, din școala de la ”Nicu Gane” unde a învățat fiul ei, Cristian, ce s-a dedat celor sfinte.
M-am apropiat mai întâi de adolescentul silitor și bine crescut care, pentru o vreme, a dispărut din vizorul meu.
L-am regăsit mai întâi la Mănăstirea Neamț, apoi la Iași ca slujitor al Mitropoliei. I-am urmărit predicile.
Cea despre Narcis Crețulescu ne-a apropiat prin subiecte comune de istorie culturală și religioasă.
L-am revăzut adesea la evenimente memorabile ori triste. La decesul tatălui Miron Aioanei, la sărbătorirea scriitorului Grigore Ilisei, la inaugurarea capelei ”Sfântul Nicolae” de la Colegiu, la investirea cu titlul de Cetățean de onoare al municipiului Fălticeni, la ridicarea în rang de Arhiereu, apoi de Episcop, bucurându-ne sufletul cu albumul despre Rădășeni și cu toate cărțile care l-au răsplătit cu primirea în Uniunea Scriitorilor.
În familia și în inima mea s-au înscris și ÎPS Timotei și mama sa, Elena. Frapau și ochii lor de culoarea cerului în care înfloreau cicori și credință adâncă. Și umanitate caldă. Și înțelepciune. Și rugăciuni adânci. Și bunătate care înalță. Și un alt cerc de vârstă ieșit din cutia timpului.
Doamna Elena a preluat după decesul fostei președinte a SFOR (Societatea Femeilor Ortodoxe Române), profesoara Aspazia Mancu, funcția de președintă. S-a angajat într-o misiune grea și anevoioasă. A făcut-o în numele Tatălui ceresc și a Fiului pe care să-l ajute în misiunea pământească. În pomul cu roade al vieții a adăugat foarte multe acțiuni caritabile.
Munte de omenie, a sporit în buzunarul sufletului compasiunea pentru cei neputincioși și neajutorați. La una din orele cântăririi roadelor, doamna Elena se prezintă prin lumina unei vieți care va intra în toamna acestui an în al optulea deceniu al existenței.
I se cuvine liniștea rugii în timp binecuvântat. Cuvintele se închină în fața Atoateștiutorului în limba cerească a rugăciunii. Cuvânt și faptă. De poveste și de povestit. De neuitat. Zilele de toate zilele în rugăciune. Binele se construiește în timp. Cu răbdare.
Cu aghiasma iubirii de Dumnezeu și de oameni. Cu un pol al iubirii la Patriarhie și cu celălalt la Fălticeni. Între pământ și cer, în casa binecuvântată din care lumina rugăciunii nu se stinge niciodată.
Doamna Elena iubește argintul virtuților. Trăiește cu emoție creștină evenimentele memorabile. O revăd în rugă și interiorizată trăire la întronarea arhierească și episcopală a ÎPS Timotei și la alte ceremonii de adâncă simțire sacerdotală.
Precum și la activitățile culturale și bisericești. Respectată și prețuită de cei din jur.
Ziua darurilor. Nu una singură. Se perindă secvențe de la intrarea în viața monahală a Prea Sfințitului, cum îl pomenește cu sfiiciune mama pe Fiu. Pentru că nu e doar fiul ei, ci fiul bisericii. Activitatea scriitoricească. Elogiul prieteniei. Trepte spre lumină. Trepte spre cer.
Și alături, în viața mireană, doamna Elena însoțind pe vajnicul ostaș al lui Hristos în viața ecleziastă. Zbateri luminoase. Misiune sacră în camera-paraclis, între candele și icoane, în miros de smirnă și tămâie, cu rugă îndreptată spre cer.
Ziua deplinătății. Onomastica în ziua Sfântului împărat Constantin și a mamei sale Elena. Îndătinate urări.
La mulți ani!
Ziua darurilor duhovnicești. Darul sfânt de mamă, în genere: mamă de bogat sau de sărac. De voievod sau cleric. De înțelept sau de oștean. Mamă sau măicuță. Maica Domnului. Mironosițe femei. Suflet luminos și înflorit.
Bunătatea care înalță.
Articol încondeiat de Mioara Gafencu și Maria Mitocaru
