Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește astăzi pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut în toată lumea creștină, reprezentând modelul de milostenie și smerenie, ca fiind omul cel mai blând care a ajutat o mulțime de săraci și a făcut multe minuni chiar din timpul vieții sale.

El a fost apărător și al credinței, a ajutat pe cei nevoiași și pe cei aflați în mari primejdii.

De aceea, el este cunoscut ca și ocrotitorul copiilor săraci, al orfanilor, dar și grabnic ajutător tuturor care îi cer ajutorul mai ales când se află în dificultate. De aceea a devenit unul dintre cei mai cunoscuți dar și iubiți sfinți din toate timpurile în Biserica Ortodoxă.

Aflăm din Sinaxarul și din cartea Vieților Sfinților, că  Sfântul Nicolae s-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian în cetatea Patara din Asia Mică.

Părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit în timpul unei molime, pe când era încă mic, el fiind crescut mai apoi de către de un unchi, care purta tot numele de Nicolae şi  care era episcop. Acesta l-a învăţat bunele deprinderi creştine şi dreapta credinţă,  rânduindu-l la vremea potrivită între clericii Bisericii, ajungând preot.

Sfântul Nicolae strălucea mai ales prin înfrânare, rugăciune, milostenie, dreptate şi râvnă înţeleaptă pentru cele sfinte. A ajuns pentru nespusele lui virtuţi să fie ales şi hirotonit episcop al cetăţii Mira, din Lichia.

Fiind om cu frica lui Dumnezeu şi propovăduind cu dreapta credinţă în acele vrremuri de grea încercare, a fost prins de conducătorii păgâni ai cetăţii şi, dându-l la chinuri, l-au închis în temniţă împreună cu alţi creştini. Dar, mai apoi, Sfântul Constantin cel Mare , din voia lui Dumnezeu, a ajuns împărat al romanilor, cei care erau închişi în vremea lui, au fost eliberaţi şi, împreună cu ei, a fost eliberat şi Sfântul Ierarh Nicolae.

Mergând el la Mira, s-a arătat mult-milostiv către cei săraci şi apărător al celor nedreptăţiţi. Este bine știut episodul când s-a întrunit Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, la care a luat parte şi Sfântul Nicolae, care l-a mustrat pe Arie pentru rătăcirea sa.

Acest sinod a combătut învăţătura greşită a lui Arie, preotul din Alexandria, care spunea că Fiul nu este deofiinţă cu Tatăl, ci este o primă creatură a Lui. De aceea, Sinodul de la Niceea a mărturisit că Fiul este deofiinţă cu Tatăl şi este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut. Sfântul Nicolae cu multă râvnă a apărat dreapta credinţă, a mustrat pe Arie şi se spune că i-a dat şi două palme fapt care a mâhnit pe împărat şi i-a luat Evanghelia şi omoforul cu care stăteau în general în mod solemn ierarhii adunaţi la Niceea.

Dar Mântuitorul, în mod minunat, i-a dăruit Evanghelia iar Maica Domnului i-a dăruit omoforul, prin aceasta s-a arătat că Sfântul Nicolae a făcut gestul său dintr-o râvnă sfântă pentru apărarea dreptei credinţe.

Deci, el este un apărător al dreptei credinţe Așa cum citim, încă din timpul vieții, Sfântul Nicolae, a săvârșit mari minuni ca atunci când a eliberat din temniţă trei oameni nevinovaţi, care l-au chemat în ajutor pe Sfântul, cerându-i ca, precum a izbăvit pe cei din Lichia, aşa să-i izbăvească şi pe ei.

De aceea, Sfântul Ierarh Nicolae, este considerat  grabnic ajutător, când i s-a arătat în vis împăratului Constantin şi eparhului Avlavie. Pe acesta din urmă l-a mustrat pentru nedreptatea făcută celor trei oameni în faţa împăratului, iar pe împărat l-a înştiinţat cu de-amănuntul, arătându-i că cei trei erau nevinovaţi, fiind învinuiţi din invidie. Astfel, Sfântul Nicolae i-a izbăvit de la moarte. Pe lângă aceasta, a făcut şi alte multe minuni.

Păstorind dumnezeieşte dreptcredinciosul popor, a ajuns la adânci bătrâneţi şi s-a mutat către Domnul, pe la anul 345, neuitând nici după moarte turma sa, ci dând în toate zilele cu îndestulare binefaceri celor lipsiţi şi izbăvindu-i de tot felul de primejdii şi de nevoi.

Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni la Mira Lichiei. Ele se află astăzi la Bari, în sudul Italiei, unde au fost aduse la 9 mai 1087, ca să nu cadă în mâinile păgânilor, iar mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află de 400 de ani în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

Dărnicia Sfântului Ierarh Nicolae a devenit izvor de evlavie și dărnicie pentru întreaga creștinătate, așa cum este bine știută tradiția ca de ziua Sfântului, copiii cuminți primesc daruri în ghetuțele frumos lustruite, iar cei mai puțin cuminți, nuiele. De aceea Moș Crăciun, conform tradiției ar fi de fapt Sfântul Nicolae, pentru că numele de Santa Claus ( inventat la începutul secolului al XX – lea) provine din termenul Sinterkloos ( limba olandeză), și înseamnă de fapt Sfântul Nicolae.

În icoanele în care este reprezentat Sfântul Ierarh Nicolae, apare și Mântuitorul Iisus Hristos cu Sfânta Evenghelie în mâini în partea dreaptă, iar în partea stângă Maica Domnului care ține în mâini omoforul arhieresc. Această reprezentare arată chemarea Sfântului Nicolae la treapta arhierească și posibila exonerare  a lui de pedeapsa caterisirii care ar fi putut urma pe urma confictului cu necuratul Arie.

Sfântul Ierarh Nicolae este atât de popular în rândul creștinilor ortodocși români, pentru că mai bine de peste 850.000 îi poartă numele, sau derivate, iar multe dintre biserici, mănăstiri și așezăminte sociale îl au ca ocrotitor.

Într-o lume atât de egoistă și posesivă, în care unii uită total de cei sărăci, se cuvine ca și noi să fim mai darnici cu cei aflați în suferință avându-l ca exemplu pe Sfântul Ierarh Nicolae, care deși nu a fost cel mai mare teolog, a unit cuvântul cu fapta cea bună, cea milostivă

Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te pentru noi păcătoșii!