Postul Mare cunoscut ca Postul Paștelui sau Postul Patruzecimii este cel mai lung și aspru post din calendarul creștin-ortodox. Acesta durează șapte săptămâni. Ultima săptămână din post, numită și Săptămâna Patimilor, culminează cu sărbătoarea Învierii Domnului.
Postul începe pe 18 martie și se va încheia pe 5 mai.
Perioada Postului Mare este cunoscută în mediul ortodox ca „dumnezeiasca vreme a înfrânării”.
Vedem în versetele mai sus menționate că Dumnezeu nu îl obligă să postească, ci îi lasă conștiința liberă, astfel încât Adam să facă ceea ce dorește.
Desigur, știm cu toții că Adam nu a respectat porunca primită și pentru aceasta a fost izgonit din Rai, ajungând pe pământ și devenind muritor.
Mai pe urmă, în Sfânta Scriptură vedem deslușit postul pe care îl face Moise pentru a primi Legea din Sinai, post de 40 de zile și 40 de nopți, apoi postul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul și mai pe urmă postirea ținută de Însuși Mântuitorul Hristos, tot de 40 de zile și 40 de nopți, mai înainte de Patima Sa cea de bunăvoie.
Toate aceste exemple ne-au fost date pentru a vedea beneficiile înfrânării de mâncare, dar și a înfrânării gândurilor și a faptelor noastre cele rele, căci postul nu trebuie ținut doar din punct de vedere alimentar, ci el trebuie să fie precum un buchet de flori duhovnicești alcătuit din fapte și gânduri bune, milostenie, rugăciune și desigur, renunțarea la patimi și anumite tipuri de alimente.
Postul Mare, care a început, a fost primul rânduit de către Biserica Ortodoxă, și durează 40 de zile, amintind de postul Mântuitorului Hristos. El se continuă cu încă o săptămână, de la Duminica Floriilor până în Sâmbăta cea Mare, o săptămână mai aspră ce ne aduce aminte de toate întâmplările de dinainte de patimile și răstignirea pe Cruce a Domnului Iisus Hristos.
Scopul acestui post este acela de a fi pregătiți pentru a primi în sufletele și în casele noastre marele Praznic al Învierii Mântuitorului și a biruinței asupra morții. Sfântul Ioan Gură de Aur, în Omiliile pentru Postul Mare spune: „Așadar, să nu ne înfricoșăm de post, care ne eliberează de nenumărate răutăți. Eu zic aceasta nu fără temei, ci pentru că știu că unii se tem de post, ca de un tiran cumplit, astfel că ei înșiși se vatămă pe sine, prin îmbuibare și necumpătare. Eu, deci, vă îndemn să nu pierdeți prin desfătare și beție folosul adus de post.”
Însuși Domnul Iisus Hristos Duminica prin Sfânta Evanghelie ce s-a citit de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei ne arată deslușit cum trebuie să postim: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii, căci ei își întunecă fețele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că își iau răsplata lor. Iar tu, când postești, unge-ți capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este întru ascuns; și Tatăl tău care vede cele ascunse îți va răsplăti ție.”
Sfinții Părinți au rânduit ca înainte de începerea Postului celui Mare să existe trei săptămâni de pregătire trupească și sufletească, una în care se face dezlegare la carne în toate zilele, una normală, cu post miercuri și vineri, și una în care se mănâncă numai lapte, brânzeturi, ouă și pește.
Slujbele în această ultimă săptămână, numită și „săptămâna albă” ne pregătesc și ele pentru rânduiala postului, miercuri și vineri prin acea frumoasă rugăciune a Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curățeniei, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în veci vecilor. Amin!”.
În mănăstiri, de luni până vineri în Postul Mare se face Liturghia Darurilor mai înainte sfințite alcătuită de către Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, având o rânduială specifică și foarte frumoasă, cântându-se ”să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfa de seară.”
Unii dintre creștini obișnuiesc să postească aspru primele trei zile, nemâncând și nebând nimic, până miercuri seara, participând la slujba Pavecerniței Mari, unită cu o parte a Canonului celui Mare a Sfântului Andrei Criteanul. Astfel ei pot să guste din Aghiazma cea Mare și să mănânce câteva legume și fierturi.
Trebuie amintit faptul că Biserica dă dezlegare la vin și untdelemn doar sâmbăta și duminica și în alte două sărbători: Întâia și a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul și Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia.
Duminicile din acest post ne aduc mai aproape de comuniunea cu Dumnezeu.
Prima dintre cele, cea a Ortodoxiei, ne arată calea pe care trebuie să o urmăm, adică adevărata credință. A doua, cea a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, ne face să ne gândim la scrierile acestui arhiereu, cele care duc pe om aproape de Dumnezeire, a treia, a Sfintei Cruci, ne face să ne gândim la nevoința Mântuitorului pentru oameni, și la faptul că trebuie să ne sacrificăm în viața de aici, pentru a dobândi pe cea viitoare, a patra, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul ne recomandă să urcăm scara cea duhovnicească prin treptele indicate în lucrarea Sfântului numită chiar „Scara”, iar a cincea, pentru a arăta că au existat și oameni care au îndeplinit toate acestea, se face pomenirea Sfintei Cuvioasei Maici Maria Egipteanca, cea care prin nevoință a reușit să biruiască toate patimile trupești, postind 47 de ani în pustiul Iordanului.
Bine este ca în acest post fiecare dintre noi să mergem la duhovnic pentru a ne mărturisi păcatele și a lua dezlegare de ele, ca prin aceasta să ajungem mai aproape de Dumnezeu, iar de suntem vrednici, să ne împărtășim cu Preacuratul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos, petrecând postul în fapte bune și urcând scara cea duhovnicească.
